Despre curentul anti-patriotic și antidotul hristic. Sau când lupta contra „naționalismului filetist (religios)” devine o luptă contra patriotismului lucid

20.12.2022
Detail. Dante and Virgil, William-Adolphe Bouguereau, 1850
Detail. Dante and Virgil, William-Adolphe Bouguereau, 1850

Synopsis:

Faces of Moderation: The Art of Balance in an Age of Extremes. Like a true STOIC.
Adherent Of A Philosophy Of Wisdom, Justice, Courage and Moderation. According to Craiutu, Aristotle considered moderation a moral virtue and Plato, in "The Republic", described moderation as the harmony between reason, spirit, and desire. "It's the disposition of the soul where reason, spirit, and desire are in agreement. It's more than just temperance."


Moderation as a virtue

Self-restraint, "taking the middle road", temperance. Everyone thinks they know what moderation means or what it means to be moderate. But Aurelian Craiutu, Ph.D., professor of political science at Indiana University and author of "Faces of Moderation: The Art of Balance in an Age of Extremes", says that the concept is shrouded in mystery and often misunderstood. The idea of moderation can be traced back to Ancient Greece. According to Craiutu, Aristotle considered moderation a moral virtue, and Plato, in "The Republic", described moderation as the harmony between reason, spirit, and desire. "It's the disposition of the soul where reason, spirit, and desire are in agreement," says Craiutu. "It's more than just temperance. It's harmony." The concept is also present in many religious traditions including Confucianism, Buddhism, and Christianity in terms of temperance and self-restraint. In other words, moderation is considered a virtue because we think it will protect us from giving into our desires and going too far into indulging our passions.

A virtue for the courageous

But it's not easy to take the middle road-it takes a lot of courage to be a true moderate, says Craiutu. "It presupposes balance and harmony, and those are difficult to achieve," he says. "It's far easier to give in to our appetites. It's not an easy virtue." Craiutu says it's a virtue for courageous minds. "To look for balance means to listen to all sides and not be dogmatic. That means sometimes you can be on the left, sometimes in the center, and sometimes on the right," he says. "That's a position that's difficult to defend, especially in the political arena because people want ideological consistency. You may be labeled a flip-flopper or a traitor."


Keywords: patriotic, anti-patriotic, filetism, religion, politics, mass control, mass manipulation


Acest patriotism luminat (de cultură, de știință și credință) a fost atitudinea marilor oameni din istoria României, având în frunte nume alese precum cel al Alteței Sale Regale Principesa Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, Regina Maria a României, dimpreună cu elita politică iubitoare de neamul ei; împreună cu Sfinții închisorilor și nu numai. Oameni cultivați, nu ideologi deșănțați; oameni cu fapte reale, nu cu discursuri certate la cuțite cu gramatica spiritualității creștine; dar și poate mai puțin ori deloc cunoscuți de ochii lumii, care, împlinindu-și în mod fidel vocația de cetățeni români, au fost primiți în ceata drepților.

Un sens larg, dar totuși adânc, al patriotismului rămâne unul de o simplitate elementară: acela de a ne vedea atenți de darul și menirea de a fi oameni, de cetățeni români, cât și ai cetățeni ai unei frumoase planete numită Pământ, ca membri ai unei comunități europene, marcată de o istorie cu adevărat captivantă. Dar chestiuni de un barbarism spiritual aparent nemaiîntâlnit lovesc România. Și, deși nu am trăit vremurile comuniste, de acelea îmi amintesc. E greu să asist tăcut, la infinit, la încercarea aceasta de schimonosire a adevărului. Văd, mai limpede ca oricând, un ortodoxism deformat, incult din punct de vedere dogmatic și destul de recent exclusivist, elitist, politic. Într-o țară în care patriotismul este aproape inexistent, o entitate se înfierează de un așa zis naționalism, urlând, prin glasul unuia sau altuia, pe la diverse instituții și emisiuni cică de cultură. Cu alte cuvinte, spre deosebire de firescul anti-filtetism, anti-patriotismul obtuz, întunecat e o formă gravă de nebunie, i.e. de schizoidie.

Adecvarea la realitatea lui Dumnezeu, unicul adecvat, ne face imuni la o asemenea toxică și inadecvată socotire a realității înconjurătoare. Adecvarea la o realitate nedeformată politic ne scutește de pierderea vremii, dar pentru acestea se cere întoarcerea feței noastre către un dumnezeu necontaminat politic. Este mereu regretabil ca poziția unui creștin să fie una stilizată, indiferent de ideologia sau formațiunea la care ne-am raporta; unde termeni precum cei mai jos amintiți sunt creați și/ sau rostogoliți în vederea unei "igienizări sociale", de tip "reformat", individul alunecând, în mod cumplit de trist, fie în plin secol comunist, fie într-unul fascist.

1. "Simțul realității" (the sense of reality), așa cum îl numea Isaiah Berlin, trebuie să fie Dumnezeu!

2. "Claritatea morală" (termen folosit în mod ostentativ, aproape obscen, de o așa numită aripă conservatoare) este și se manifestă prin Dumnezeu!

3. "Discernământul moral" (un alt termen folosit în mod propagandist): nordul moral, busola noastră morală să rămână Dumnezeu.

4. "Adecvarea la realitatea" se face numai prin Dumnezeu.

Antidotul cel mai puternic la orice tip de manipulare politică, la încercarea de subminare a creștinismului prin desacralizare stă în însușirea unei calități numită "gândirea critică" (critical thinking); o gândire care își poate atinge apogeul prin Dumnezeu (intuiție). Antidotul la malformarea creștinismului prin instrumentalizarea sa politică este Dumnezeu: nu ideologul, nu politologul, nu individul străin de vreun dumnezeu, care cunoaște doar în parte sau mult prea puțin realitatea Dumnezeului cel Adevărat - să ne amintim, după marea trădare și cel mai iubit dintre îngeri a orbit.

Numai așa se poate vedea curat revelația iudeo-creștină, fără vreun fir politic, numai așa se poate vedea curat oglinda chipului acesta hristocentric, așa se luminează lumina din ochii mei, nu prin cel ce strâmbă totul care s-a lăsat pe sine a fi strâmbat de mult. Altfel spus, dacă miezul dur al naționalismului este etnia idolatrizată, atunci miezul anti-patriotismului este trădarea, plata de la oblăduirea străină, urmată de o imagine de sine malformată, de o atitudine sadomasochistă, mânată de invidie și ură de sine însuși, de propria persoană, în esență. Vorbinm de un mod deformat de a privi sinele, de o lipsă de iubire față de propria persoană, ca o creație unică a unui dumnezeu iluminat; de o exaltare către autoflagelare, în care tindem să îl purtăm, cu știință ori din neștiință, de asemenea și pe celălalt, e.g. pe aproapele nostru. E vorba de o patologie.

Lupta contra filetismului nu poate fi însă o luptă contra patriotismului.

În contextul în care România nu are deloc o națiune închegată, ducând lipsă de cetățeni curați patrioți, mă îndoiesc că avem nevoie de o și mai mare scindare în țara aceasta. Abolind națiunea, glorificând o entitate în plină nevoie de resuscitare, anti-patriotismul "crește parazitar asemenea unei iedere pe trunchiul instituției Bisericii". Anti-patriotismul se manifestă în fapt superficial, gregar, rece, bolnav, pe alocuri, cu iertare zic, semidoct. Nimic nu poate fi mai dureros și mai sfidător pentru Hristos și pentru Biserica Sa decât manipularea credinței și a simbolurilor sale, în mod special, în cheie politică! Nimic nu poate fi mai dureros pentru sursa divină decât întoarcerea conștiinței spiritului împotriva sa.

Pentru mine a fi patriot este un dar, cel de a-mi respecta și onora străbunii, darul de a-mi sluji țara după puteri. Secole la rând niște oameni au murit în chinuri pentru ca noi toți să putem spune astăzi, liberi, fără teama că am putea fi oricând arestați: "Sunt român!". 


- Fragment propus pentru lucrarea "Gestionarea reputației Bisericii Ortodoxe Române în mediul online", autor N.H.



BIBLIOGRAPHY:
• Haaretz. "Letter to Noel Annan quoted in Lloyd-Jones. Sir Isaiah's modest Zionism". p. 53.
• Herve Gustave, "Anti-patriotism", 1905, p.5.
• Neil Burtonwood, "Cultural Diversity, Liberal Pluralism and Schools: Isaiah Berlin and Education" (Routledge, 2006), p. 11.
• Rosen, Frederick (2005). "Classical Utilitarianism from Hume to Mill". Routledge. p. 251.
• Steven J. Heyman, "Positive and negative liberty" Chicago-Kent Law Review. 68 (1992): 81-90.


NOTE:
• Sir Isaiah Berlin OM CBE FBA (6 June 1909 - 5 November 1997) was a Russian-British social and political theorist, philosopher, and historian of ideas. Berlin's work on liberal theory and value pluralism, as well as his opposition to Marxism and communism, has had a lasting influence.
• Moral clarity is a catchphrase associated with American political conservatives. Popularized by William J. Bennett's Why We Fight: Moral Clarity and the War on Terrorism, the phrase was first used in its current context during the 1980s, about the politics of Ronald Reagan.  Link: https://bit.ly/3Pz5251
• Journalists Abandoning 'Objectivity' for 'Moral Clarity' Really Just Want To Call People Immoral. Link: https://bit.ly/3WkWFMr