Revrăjirea lumii. Biserica în mâna propagandei. Între Dumnezeul meu și dumnezeul tău politic.

Propaganda is a type of communication that is used to promote a particular agenda or point of view. It can be used to influence people's opinions or to control their behavior. Propaganda often relies on disinformation and misinformation, which can be very effective in shaping people's opinions. One of the most common techniques used in propaganda is name-calling. This involves using derogatory terms to describe an opponent or enemy. For example, the Nazis referred to the Jews as "rats," 1 and Iran referred to the United States as the "Great Satan."2 Other common techniques include appealing to emotions, using bandwagoning, and using scare tactics. Arlin Cuncic, University of Western Ontario, York University

ABSTRACT

Sub  reeditare

II.  Aplicație. Se dă următorul extras spre analiză din ultimul Interviul al Purtătorului de Cuvânt al Patriarhiei Române, cu titlul "Avortul rămâne o crimă în ordinea morală în fața lui Dumnezeu, așa cum interzicerea totalitară a avortului rămâne o "crimă" în ordinea civilă și politică - INTERVIU:

Daniela Rațiu: Sunt câteva teme despre care ați vorbit, ca purtător de cuvânt al BOR, care au intrat în totală opoziție cu nucleul dur al Bisericii, cel anti-occidental. Nu e un secret că inclusiv prelați din cadrul BOR și-au exprimat public afinitățile pro-ruse, dacă ne referim doar la războiul din Ucraina. Dar au fost și alte teme, precum pandemia, unde corul "anti" din BOR cânta altceva față de mesajele transmise de dumneavoastră în numele Bisericii. Care este raportul de forțe din interiorul BOR, din acest punct de vedere, pro-european și pro-răsăritean?

Vasile Bănescu: Îmi este imposibil să ofer un răspuns mulțumitor de exact la această întrebare. Cred că oricui, de altfel. Ceea ce am perceput însă ca pe o neagră revelație în perioada pandemiei, apoi după începutul războiului din Ucraina, a fost să văd că există și se zvârcolește, mai ales în bolgiile pestilențiale ale spațiului online, o pletoră de așa-ziși creștini care, fără nicio tresărire, cu voluptate și furie, au fost capabili să ucidă în efigie oameni pe care nu-i cunoșteau personal, despre care nu știau nimic altceva decât că aceștia, împinși de responsabilitatea publică, încearcă să se adecveze la o realitate nu chiar greu de descifrat în momentele ei de criză: medici, intelectuali (creștini) publici consacrați profesional ca vârfuri în domeniile lor, oameni echilibrați de bun-simț, vertebrați de educație, orientați pe cât posibil de informație, care gândesc și muncesc simultan, care mai ales gândesc înainte de a scrie sau vorbi. Această pletoră colcăitoare pe diverse site-uri, contestatară a realității pe care o sacrifică oricând, are desigur în rândurile ei voci stridente, ca orice minoritate care nu se poate resemna cu marginalitatea sa structurală. Ea va fi mereu bântuită de reverii conspiraționiste, autarhice, filetiste, sau, de ce nu, de interese ascunse, manipulatoare.

Am observat că cei mai mulți dintre acești oameni certați la cuțite cu realitatea în vremea pandemiei, pe care o contestau luând grav în deșert numele Domnului, invocând în mod aberant argumente "patristice", viziuni apocaliptice și rațiuni "duhovnicești" pentru refuzarea unor reguli elementare de protecție (masca acoperea, în viziunea unora, "chipul lui Dumnezeu" din om; vaccinul - eficace sau nu - declanșa creșterea unor solzi pe piele sau funcționarea unor cip-uri implantate subtil prin chiar actul de vaccinare - efecte secundare nedemonstrate pe lângă altele, reale; îndemnul la discernământ, informare ramificată sau la sfătuirea, în probleme strict medicale, cu medicii, nu cu clericii, echivala în ochii acestor super-credincioși manipulați cinic de bigoți fanatici și mercenari mediatici cu trădarea Ortodoxiei și sabotarea Bisericii infiltrate la vârf cu globaliști și oameni ai obscurului Sistem, (între care beneficiez eu însumi de un loc de frunte), am observat, așadar, că acești oameni intratabili au, în contextul agresiunii clarisime a Rusiei asupra unui stat și popor suverane, hiperdezvoltate, apriorice preferințe favorabile total agresorului, identificat delirant cu apărătorul Ortodoxiei și al valorilor creștine, și deloc victimelor. 

Cert este că BOR a avut și are o voce publică, oficială, care a îndemnat constant în această grea perioadă la discernământ, la solidarizare și adecvare la realitate. Adecvarea, neînsemnând vreo capitulare dogmatică, ci realism creștin. Faptul că această voce socială există este mai important decât acela al contestării ei fățișe de către o minoritate căreia nu-i poate aparține în niciun caz viitorul. Creștinismul autentic este profund realist, nu gnostic sau maniheist. El îți deschide larg ochii spre lume (ca cei ai sfinților din icoane), spre aproapele aflat ca și tine adesea în suferință, dar ți-i îndreaptă și spre Cer, spre Cel care ne așteaptă pe toți, răbdător, trădat, abandonat, să ne întoarcem ca fiul risipitor care și-a revenit totuși în sine.

Atașamentul intelectual și fidelitatea existențială față de principiile morale, etice, religioase și culturale ale conservatorismului înalt de expresie modernă anglo-americană care se revendică de la mari spirite ale trecutului din zona filosofiei, literaturii, politicii și teologiei (Platon, Cicero, Marcus Aurelius, Richard Hooker, Samuel Johnson, Walter Scott, John Randolph, Theodore Roosevelt, Freya Stark) mai recent de la gânditori moderni ca Edmund Burke, T.S. Eliot, Russel Kirk, William Buckley sau Roger Scruton, principii clare și ferme care articulează o viziune socială asupra persoanei, a comunității, a patrimoniului spiritual al umanității, a vieții înseși. Aceste principii ale conservatorismului integrează, desigur, viziunea antropologică iudeo-creștină care gravitează în jurul demnității persoanei umane și a virtuților care fac din om o ființă morală implicată concret, activ (nu activist, cum s-a insinuat!) în slujirea Binelui și Adevărului, în apărarea dreptății și a intereselor superioare ale aproapelui nostru, oricine ar fi el, inclusiv cineva care ne displace.

Daniela Rațiu: O voi invoca pe Hannah Arendt cu banalizarea răului, probabil, dumneavoastră puteți invoca un alt nume, cel puțin unul. Se spune, adeseori, că secolul XXI, așa cum arată acum, e ca o oglindă a secolului XX. Oglindirea răului, ciclicitatea răului? Natura umană "căzută"? Vă întreb acest lucru pentru că au existat, în spațiul public, voci care au cerut demiterea dvs., având în vedere declarațiile dvs. publice în care ați condamnat ferm agresiunea criminală a Rusiei în Ucraina, războiul. Există presiuni din tabară dinspre Răsărit pentru a schimba direcția de comunicare publică a BOR? Dacă da, în ce constau aceste presiuni?

Vasile Bănescu: Cei care își croiesc un creștinism după propriul lor chip și după cel al intereselor personale impure, se afundă într-o distopie religioasă și într-o butaforie a credinței care subminează creștinismul însuși din interior. Ei nu vor putea reprezenta niciodată Biserica lui Hristos din care alunecă fără să-și dea seama, sau fără să le pese de asta, orbiți de convingerea că adevărul și dreptatea îi privilegiază în modul cel mai misterios cu putință. Aceste câteva voci există și am ajuns să cred că ele, într-adevăr, nu se reprezintă doar pe sine. Personal, păstrându-mi luciditatea, nu-mi dau desigur nicio importanță, ci doar mă străduiesc, independent de pasagera mea funcție oficială, să-mi împlinesc datoria esențială de creștin, aceea de a mărturisi inclusiv public adevărul. Chiar când acesta e defavorabil unor oameni care reprezintă Biserica, mai precis când încetează să o mai reprezinte prin căderile lor. Dacă există presiuni exercitate de anumite persoane sau facțiuni rudimentare intelectual și decuplate de complexitatea realității, acestea reprezintă un curent ideologizant al credinței și se situează, ca orice manifestare ideologică, utopic față de realitatea care nu poate fi decât temporar trucată.

Aceste presiuni se exprimă prin denigrări și atacuri la persoană, acte rudimentare și resentimentare ce forfotesc în zone insalubre ale internetului, pe site-uri așa-zis ortodoxiste sau în fițuici online unde se prestează încă gestica vulgară a unui irespirabil "jurnalism" practicat cândva în reviste ca "România Mare", pseudo-jurnalism care pozează ca o bătrână cocotă securist-naționalistă în apărător al Bisericii sabotate mereu de fioroși globaliști, de perfizi ecumeniști trădători de neam și țară. Este foarte posibil, desigur, ca aceste nefrecventabile surse media să fie frecventate de unii clerici, chiar încurajate substanțial de persoane care au ieșit strident în evidență ca ridicoli eroi de mucava ai "credinței pravoslavnice" filetiste, figuri grotești prăvălite în tranșeele "plandemiei", dar acest lucru nu schimbă cu nimic orientarea firesc pro-europeană, nu pro-asiatică a BOR. România este parte a Europei care, prin cultura și civilizația sa, asaltate azi de o ideologie cristofobă, va rămâne în istorie ca "Europa christiana". Un continent creștin. Când e vorba de o monstruoasă nedreptate precum războiul de agresiune care provoacă crime în masă, hecatombe de victime inocente și urmări continentale nefaste care-ți clatină propria lume, prima datorie a oricui cred că este aceea de a nu întoarce spatele realității, ci, în măsura posibilităților, de a se implica solidar în micșorarea oricât de mică a răului, măcar prin apărarea adevărului identificabil cu bunul-simț.

Daniela Rațiu: Acum ceva timp, într-o discuție legată de volumul "Anestezia. Un singur poem", publicată de editura Casa de pariuri literare, pe care am scris-o pornind de la dosare CNSAS, un demers scriitoricesc care a pornit de la documentarea atrocităților din fostul regim comunist de dinainte de 1989, am fost preocupată să înțeleg cum e omul capabil de cele mai mari atrocități față de semeni, cum se trece această limită, e frica, e "lipsa de Dumnezeu", îmi spuneați că bunicul dumneavoastră a fost deținut politic și că a făcut ani de pușcărie la Pitești. Ce vă povestea bunicul, cu care ați avut, spuneați, o relație apropiată și care v-a marcat?

Vasile Bănescu: Esențialul de sorginte demonică a ceea ce s-a consumat în închisoarea de la Pitești în perioada lui Alexandru Nicolschi și Eugen Țurcanu (1949-1952) este relatat concentrat în emblematicul volum "Fenomenul Pitești" al lui Virgil Ierunca, sau în volumul "Patimile după Pitești" al lui Paul Goma, două dintre vocile conștiinței românești din exil. A pune la îndoială sau a relativiza oroarea pură, nedigerabilă pentru spiritul omenesc, comisă de posedații ideologic responsabili de uciderea prin torturi inimaginabile a deținuților de la Pitești (legionari și nelegionari) echivalează cu o blasfemie mai mare ca însăși oroarea. (scris cu litere de tipar) Experimentul demonic desfășurat la Pitești presupunea "reeducarea", adică deconstruirea omului prin bătaie, tortură psihică și fizică infernale (destrămarea minții prin frică, împingere brutală în abisul sacrilegiului și al blasfemiei - proferarea celor mai abjecte injurii la adresa lui Hristos, a Sfintei Fecioare, a propriei mame, "împărtășirea" cu urină și fecale etc - ruperea cărnii prin bătaie cu bâta, scoaterea unghiilor, a ochilor, a dinților) și reconstruirea lui ca "om nou" fără memorie, fără sentimente, fără discernământ, fără milă, devotat exclusiv Partidului: bestia umană fără niciun dumnezeu, fără mamă, fără tată, fără strămoși, mancurtul absolut, "produsul" finit al închisorii de la Pitești. El apărea dintre cei ce erau obligați prin bătaie cruntă să-și bată proprii colegi de celulă până când ceda psihic și înceta să mai fie el. Nu toți au cedat, nu toți au murit. Cei ce au apucat să supraviețuiască parțial întregi, au reușit să povestească ce au văzut în iadul creat temporar de "posedații" socialismului utopic, multilateral dezvoltat ca un imens rânjet negru.

Mircea Vulcănescu este o uriașă personalitate a culturii române și va rămâne astfel pentru totdeauna în istoria acesteia. El nu poate fi scos din istoria culturală și a rezistenței martirice anticomuniste a României, indiferent de contextul mai mult sau mai puțin ideologizat în care este plasată azi discuția despre personalitatea sa. Pentru cei mai străluciți reprezentanți ai intelectualității românești interbelice, dar și postbelice, pentru cei ce i-au citit cu pasiune opera, Mircea Vulcănescu reprezintă un reper cultural și moral major care nu poate fi ignorat, cu atât mai puțin negat. Este suficient să citim mărturiile autentice despre el lăsate de cei ce l-au cunoscut personal, adversari sau prieteni, oameni cărora cultura română le datorează nesfârșit de mult, ca să înțelegem că, fără să idealizăm pe nimeni, avem datoria morală să-i recunoaștem valoarea oricui o merită pe deplin.

Interviul complet se poate găsi pe platforma SunMedia. Corectură texte, autorul ANCHETEI.

III. PROBE. DOVEZI

În următoarele rânduri vom trece în revistă câteva dintre cele mai grăitoare documente, care ne confirmă colaborarea dintre regimurile politice și cele religioase de pe teritoriul României și nu numai. Se va lua în calcul istoria recentă pentru o înțelegere de bază a chestiunii amintind de faptul că aceste parteneriate s-au realizat cu absolut fiecare în partid în parte: de la PSD, PDL, PNL, UDMR, până la A.U.R, U.S.R, S.O.S, respectiv AD.

Însă ceea ce este și mai important este chiar mărturia domnului Bartolomeu Constantin Săvoiu, General Grad 33, MLNR (1880). Marea Lojă Națională Română 1880 - ctitor și prieten vechi al Bisericii Ortodoxe Române

•  Vice-Președinte al Consiliului de Administrație al Vicariatului pentru Franța, apoi Mitropolia Romana pentru Europa Occidentală și Meridională, sub jurisdicția Patriarhatului României, 1992-2001;   • Membru al Consiliului de Administrație al Parohiei Ortodoxe Române ''Pogorârea Sfântului Duh'' din Paris, 1984-2005; Arhonte-Deputat (Ordinul nobiliar multisecular al Arhonților) al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopole (Istanbul), din august 2000;  • Pe 10 august 2000, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ''Primus Inter Pares'' al Patriarhilor Ortodocși, Urmaș al Bisericii Orientale a Apostolului Sfântului Andrei și Șef Spiritual a 300 de milioane de ortodocși din lume, i-a acordat d-lui Constantin SĂVOIU Crucea Sfântului Andrei, demnitatea nobiliară de Arhonte, funcția de Deputat (Maestru de Ceremonii) și dreptul de a fi numit ''Prea Onorabil'' (Endimologhiotatos). • Vizitează regulat Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole (Istanbul) și participă la reuniunile anuale ale Arhontilor, sub înalta conducere a Sanctiățtii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și are onoarea de a-l informa despre implicarea sa în diferitele activități cultual-ortodoxe internaționale.  • Din noiembrie 2018 este Co-Președinte cu Înalt Preasfințitul Mitropolit JACQUES din Franța a Alianței Bisericilor Canonice Ortodoxe.

Album foto al domnului Săvoiu împreună cu ai noștri prelați: www.constantinsavoiu.ro/religie

Concluzie

sub reeditare

Bibliography

• David Randall, Jurnalistul universal, traducere în limba română de Alexandru Brăduţ Ulmanu, ed. Polirom, Iaşi, 1998. 

• Jean Sévillia, Terorismul intelectual. Din 1945 până în prezent, Colecție: Eseu, Domeniu: eseistic, ed. Humanitas, 2012.

• Rene Girard, Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, Studii interdisciplinare, trad. Miruna Runcan, ed. Nemira, 2008.

• Arhivele securității, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Vol.4, ed. Enciclopedica, 2008.

Resources:

Heidelberg University Library

• ARENDT, Hannah: Elemente und Ursprünge totaler Herrschaft. (The Origins of Totalitarianism. New York
• Price, David H.: Cold war anthropology: the CIA, the Pentagon and the growth of dual use anthropology / David H. Price. - Durham; London: Duke University Press, 2016
  
• Piotrowski, Piotr; Wilczyński, Marek: 11: Modernism and totalitarianism II: myths of geometry: neo-constructivism in Central Europe 1948 - 1970
  
• Hinz, Berthold: 1933/45: Ein Kapitel Kunstgeschichtlicher Forschung seit 1945 
  
• Hermand, Jost: Neuordnung oder Restauration? Zur Beurteilung der 'faschistischen Kunstdiktatur' in der unmittelbaren Nachkriegszeit (Kap. 1/2)

Federal Intelligence Service (BND) (in German: Bundesnachrichtendienst) Germany's role in the world has changed. The Federal Government is actively contributing to solving conflicts like those in Ukraine or Mali and is fighting the causes for flight worldwide.

Note: 

•   Is This Tomorrow: America Under Communism! was an anti-Communist, Red Scare propaganda comic book published by the Catholic Catechetical Guild Educational Society of St. Paul, Minnesota, in 1947.

• Schisma apuseană - ruptură temporară în cadrul Bisericii Romano-Catolice ce a durat din anul 1378 până în anul 1417. Principala cauză a schismei a fost faptul că doi bărbați pretindeau a fi papă în același timp. Această schismă a fost mai mult o schismă politică a Bisericii decât una teologică, 

• Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză biblică la Universitatea din Wittenberg etc.  

• Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni din cadrul Dietei Imperiului Romano-German. În anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de măsuri care discriminau adepții reformei lui Luther, în sensul că dispunea ca statele care au adoptat hotărârile de la Worms, să aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de "Protestatio".

Categorie: philosophy, theology, politics

Genre: eseu tematic , cercetare, anchetă jurnalistică