Orice meditație asupra rolului intelectului în societate se confruntă, într-un ordin aporetic (ᾰ̓πορῐ́ᾱ), cu un paradox constitutiv și, prin aceasta, ireductibil: tocmai acolo unde intelectul atinge verticalitatea (în opera creată, în autonomia epistemică demonstrată), el devine ținta unei prădări sistematice și, în cele din urmă, a unui proiect de...

Prietenia, în sensul său cel mai înalt și nepervertit de logica instrumentală a modernității târzii, se înfățișează nu prin „centralizarea vieții sociale în mașinăria guvernamentală“[1], ci ca o practică existențială saturată axiologic, în care devotamentul nu este un simplu reflex afectiv, ci o alegere reiterată în timp – o fidelitate esențială...

Analiza de față se înscrie în tradiția studiilor critice asupra propagandei, a regimurilor de putere simbolică și a mutațiilor recente ale capitalismului informațional. Cadrul teoretic este construit pe trei corpuri de literatură consacrate și convergente analitic: teoria propagandei moderne (Jacques Ellul), analiza sistemelor politico-ideologice...

În fața noastră se întinde o lume în neobosită mișcare, κίνηση (kíni̱si̱), dar epuizată de propriile condiționări genetice și de configurația socială ce ne încolțește din toate direcțiile. Când privim în crepusculul amintirilor noastre ancestrale, προγονικός (progonikós), observăm o cartografiere a ingineriei „imperialiste“ (sociale) care, pe de o...

Este o trăsătură definitorie a civilizațiilor în declin să confunde titlul cu vocația, erudiția simulată — cu gândirea vie, și zgomotul mimetic — cu forța creatoare. Nu ar trebui să ne mire, așadar, motivul pentru care „în climatul epocal al postmodernității târzii, tirania nu mai are chipul recognoscibil al despotului clasic, nici nu se exercită...

A ballad from lives unnumbered seeps through the osseous fabric,
an aquarium of time where thought-swimmers drift beneath newborn memories.
My blue flower — that ineffable cipher — burns in liturgical silence,
its vapours breathing galaxies into the atrium of becoming.