Metaphysical Poetry

Nigredo
In transpersonal karma, our spirits fused with the One,
we began without a wall (which they call ego).
Poverty, luxury, plenty crossed us like weather,
and we kept no idol (εἴδωλον).
Let it be conceded: the need for a roof is a fact, yet not a master.
Therefore, no such ludicrous contract was signed...

A ballad from lives unnumbered seeps through the osseous fabric,
an aquarium of time where thought-swimmers drift beneath newborn memories.
My blue flower — that ineffable cipher — burns in liturgical silence,
its vapours breathing galaxies into the atrium of becoming.

O, munte al culturii, în lumina întunericului devenirii,
izvor nesecat de generozitate, oază de inspirație în marea de gânduri calde.
Ținându-ți în palme loialitatea,
cerul înalt, pe tâmplele tale, constelații de iubire.
În verzii albaștri, ochii înlăcrimați, s-a născut un ocean de afecțiune.

Privind în adâncul sufletului lumii,
Un mănunchi împletit de amintiri apofatice
Veghează cu o tăcere solemnă călătoria noastră,
Asemenea unor santinele așezate sub cerul fulgerător,
Devenind simboluri ale nemărginitului.