Nicolae Vermont- artistul lunii Februarie 2019

01.02.2019

Estimated reading time: 3 minutes, 18 seconds. Contains 667 words 

Un mare pictor și gravor român, de origine evreiască, convertit la religia creștin-ortodoxă mai târziu, Nicolae Vermont este adesea amintit alături de Nicolae Grigorescu, datorită compozițiilor sale prin intermediul cărora reușește să zugrăvească, într-o aleasă și delicată manieră, viața țăranului român; viața omului simplu și a legăturii sale cu natura.

Născut la Bacău, în anul 1866, fiul lui Iosif Grunberg, un negustor de materiale de construcţii şi profesor de limbi străine, a luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae Grigorescu, la numai vârsta de opt ani, pe perioada cât pictorul poposise în timpul verii la Bacău; lecţiile acordate domnișorului Vermont constituind, de fapt, preţul chiriei pe care i-o oferise tatăl acestuia domnului Grigorescu.

Cu toate acestea, ce îi deosebește pe cei doi, este o reală plăcere a lui Vermont spre a picta portrete de femei, de doamne și de domnișoare senzuale; acestea fiind efectuate de cele mai multe ori în interiorul atelierului său. Urmând exemplul întemeietorului primelor Școli de Arte Frumoase de la Iași și de la București, Theodor Aman, acesta creează adevărate scene pline de  simboluri și trăiri; încărcate fiind de o atmosfera tandră, intimă și romantică.

Efectele cromatice specifice acestuia, tehnica de îmbinare și de armonizare a culorilor în tuşele atent calibrate și puternice, reproduc cu fidelitate și mare precizie tiparul femeii vermontiene, dacă îi pot spune astfel, adică a tinerei visătoare, melancolice, pline de dor, de patos și de amor, completamente diferită de femeia autentică pre-rafaelită a lui Dante Gabriel Rossetti, de pildăș diferită fiind de femeia aceea titanică cu a ei structură masivă.

Aflându-se în starea sa meditativă ori cufundată în activitățile cotidiane, cum ar fi cititul, cusutul sau brodatul, femeia lui Vermont devine, încet dar sigur, centrul de interes atât al pictorului cât și al picturilor sale, restul elementelor componente cufundându-se în interiorul stilat,  în acel cadrul plin de farmec, învăluit fiind de acel aer ușor boem, ușor relaxat.

La îndemnul maestrului Grigorescu, tatăl îşi înscrie copilul la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, acesta devenind, drept urmare, primul student evreu din cadru acestei școli; urmând, ca mai târziu, acesta să studieze la Munchen, în atelierele lui Franz Defregger şi Friz Uhde- reprezentanţi ai unei picturi narative realiste şi religioase, lucru ce a influenţat destul de mult concepţia artistică şi credinţa tânărului; acesta alegând creştinismul după cum am menționat și în rândurile de mai sus.

Astfel, finisându-și studiile la Școala de Belle Arte din București și la Academia Regală din München, inspirat fiind de Nicolae Grigorescu, de Theodor Aman, dar și de Franz Defregger şi Fritz von Uhde, Nicolae Vermont avea să devină, în preajma anului 1900, una dintre embleme creației plastice românești; reputația sa de artist fiind consolidată prin colaborarea cu "Artiștii Independenți", cu "Societatea Ileana" și, ulterior, prin implicarea sa în apariția și dezvoltarea societății "Tinerimea Artistică", alături de un alt mare pictor român, despre care vom povesti într-unul din articolele viitoare, anume Ștefan Luchian.

Decedat la data de 14 Iunie 1932, acest reprezentant al realismului și impresionismului, își are astăzi locul bine-meritat alături de nume mari precum Nicole Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu și mulți alții; picturile sale fiind vândute și cu 105.350 de Euro, ne informează Casa de Licitații Artmark.

Poate că s-au spus mult prea puține despre acest pictor sau poate că nu; poate că s-au spus suficiente sau poate că nu; poate că merită mult mai multă atenție din partea noastră sau poate că nu... însă, ce este cert este că, mai bine lăsăm picturile sale să vorbească de la sine; mai bine le lăsăm pe ele să vorbească în numele său. Rămâi cu bine, un alt pictor drag sufletelui meu!

Referințe: în josul paginii ↓ 

 


Secția: Scene și Portrete


Referințe:

artmark.ro

wikipedia.ro

biography.name.ro 

Mai multe tablouri: aici