Nicolae Grigorescu- artistul lunii Ianuarie 2019

01.01.2019

Estimated reading time: 4 minutes, 45 second. Contains 952 words 

Un simbol al picturii române moderne, un deschizător de drumuri, Nicolae Grigorescu a fost acel om care a adus un plus de noutate în lumea artiștilor plastici de pe meleagurile noastre; fapt pentru care, chiar și în zilele de astăzi, acesta se clasează pe primul loc în cadrul licitațiilor de iarnă din anul 2018.

În prima parte a vieții, intrând ca ucenic de iconar în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, la numai vârsta de zece ani, acesta a reușit să își creeze un stil aparte, un stil bogat în culorii vii și calde; lucru pe care îl putem observa cu ușurință, de altfel, din lucrările sale executate pe parcursul uceniciei; lucrări cum ar fi: picturile murale de la Mănăstirea Agapia ori de la Mănăstirea Zamfira, cele opt icoane împărătești tot de la Mănăstirea Zamfira, icoanele de la Biserica Băicoi, icoana realizată pentru Catapeteasma de la Căldărușani, intitulată "Iisus și femeia Samarineană", și, nu în cele din urmă, icoana Sfântului Spiridon de la Biserica Alexa din București.

Remarcat fiind ulterior, datorită muncii sale asidue, tânărul Nicolae Grigorescu a beneficiat de o impresionantă bursă de studii la Paris, pentru o perioadă de cinci ani, oferită din partea politicianului Mihail Kogălniceanu. Astfel, începând cu toamna anului 1861, cel de-al șaselea fiu al lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu, copilul care la vârsta de doar șapte ani a rămas orfan de tată, nevoit fiind astfel să se mute, cu mama sa și cu frații săi, în locuința mătușii sale de la București, ajunge ca la vârsta de 23 de ani să îl depășească pe profesorul său, devenind elev al Școlii de Belle-Arte din Paris.

Aici, căutând să inițieze un nou mod de expresie, un nou mod de manifestare a laturii sale artistice, acesta se apropie, în urma căutărilor sale, de stilul plein-air-iștilor de la Școala din Barbizon. Vom vedea că, cu toate acestea, pe parcursul evoluției sale ca peisagist la Școala din Barbizon, acest nou Grigorescu, acordă o atenție deosebită luminii; creând un adevărat spectacol din picturile sale, transmițând, astfel, nu doar idei, ci și trăiri, emoții puternice și inedite, prin intermediul acestor peisaje ale sale cu motive destul de diferite de cele pictate în nordul Franței. 

Altfel spus, acolo unde limbajul plastic, forma, structura, paleta, spațiul și culoarea se unesc în acele tonuri intense, dar închise, în peisajele așa-numit grigoresciene, ne putem bucura de faptul că, acestea nu urmăresc doar conturarea atentă și detaliată a unui specific etnografic, ci și a unui tărâm de poveste; a unui tărâm ce poartă numele de România.

Pictorul Nicolae Grigorescu a făcut o incursiune în mai toate stilurile posibile, fie ele peisaje sau naturi moarte, fie ele scene de interior sau de război, fie nuduri sau portrete, marcând această călătorie a sa în lumea artei, printr-o trecere graduală, bine-venită chiar,  de la neoclasicism la realism iar, mai apoi, la impresionism...  explorând, astfel, cele mai de succes teme și îmbinând, într-un mod unic și deosebit de armonios, toate aceste stiluri, în perioada maturității sale artistice; aducând în lucrările sale ce e mai frumos din fiecare. De aceea, putem afirma că, acesta a reușit să dezvolte o variantă proprie a plein-air-ismului, diferită de cea a barbizoniștilor, cât și de cea a impresioniștilor; devenind el însuși, astfel, un maestru. 

După această lungă perioadă de activitate intensă în Franța, Nicolae se va  întoarce în țara sa natală, în anul 1890. Lăsându-se inspirat de pitorescul locului, Grigorescu a început să realizeze o serie de portrete de țărani, cât și de peisaje cu, care cu boi și numeroase alte tablouri care surprind specificul vieții rurale; unele dintre cele mai cunoscute operele ale sale cu motive rustice fiind: "Carul cu boi", "Evreul cu Gâsca", "Mocan", "Țărăncuța voioasă", "Țărăncuțe (de la fântână)", "Vatra la Rucăr" ș.a.m.d. 

Așadar, prin prisma creațiilor sale, fie ele peisaje sau portrete, Nicolae Grigorescu ne-a dezvăluit legătura de netăgăduit dintre om, animal și natură... el ni l-a dezvăluit pe unicul reprezentant autentic al identităţii naţionale, anume ţăranul, sub toate aspectele și tiparele lui; încărcat cu multiple sale semnificaţii eroice, aproape fantastice, mitice; transportându-l pe țăranul român în acest tărâm magic, de care vorbeam anterior, transportându-l în satul românesc... lucru care avea să îi aducă celebritatea de care se bucură chiar și astăzi.

Opt ani mai târziu, acest luceafăr al limbajului plastic cum i se mai spune, acest reprezentant de seamă al impresionismului și al realismului s-a stins din viață, lăsând în urma sa bucăți memorabile de istorie, lăsând în urma sa bucăți din tezaurul țării; nu înainte, totuși, de a fi numit membru de onoare al Academiei României, în anul 1899. Astăzi, în vremurile noastre, lucrările maestrului Grigorescu, născut la 15 Mai 1838, în Dâmbovița, decedat la 21 Iulie 1907, în Câmpina, sunt vândute și cu 155.000 de Euro, 270.000 de Euro și 340.000 de Euro chiar; ne informează Casa de Licitație Artmark.

Referințe: în josul paginii ↓


Secția: Portrete


Secția: Peisaje și Nuduri


Referințe:

artmark.ro

edusoft.ro

historia.ro

Mai multe tablouri: aici