Metaphysical Poetry

„Intelectul ca seducție“
fără structură și discernământ —
Timaeus în oglindă.

Au commencement tombèrent les feuilles des masques seigneuriaux,

Au cœur de mon esprit se déchaîne un tsunami d'amour,

A ballad from lives unnumbered seeps through the osseous fabric,
an aquarium of time where thought-swimmers drift beneath newborn memories.
My blue flower — that ineffable cipher — burns in liturgical silence,
its vapours breathing galaxies into the atrium of becoming.

"The bells have ceased their weeping" —

Ochii acestei mări
sunt un maestru sufit
într-o femeie mistică, creștină.

Bones and ribs—muscles taut beneath the hunchback's veil,

O, munte al culturii, în lumina întunericului devenirii,
izvor nesecat de generozitate, oază de inspirație în marea de gânduri calde.
Ținându-ți în palme loialitatea,
cerul înalt, pe tâmplele tale, constelații de iubire.
În verzii albaștri, ochii înlăcrimați, s-a născut un ocean de afecțiune.

Privind în adâncul sufletului lumii,
Un mănunchi împletit de amintiri apofatice
Veghează cu o tăcere solemnă călătoria noastră,
Asemenea unor santinele așezate sub cerul fulgerător,
Devenind simboluri ale nemărginitului.

Tâmplele mele se zbat în piept cu furie,
Intonând solemn un imn patriotic.
Genunchii tremurând în adâncul strâmt al unei epoci postmoderniste,
Urmat-am amintirea pașilor încărcați de un obscurantism rafinat,
Din văzduh un bărbat își arată în umbrele existențialiste oasele.