O societate fără Iubire. Despre educația sexuală VS educația de gen

01.06.2022

O societate fără iubire și morală, fără dreptate și echitate, ruptă de Dumnezeu este o societate moartă.

Creștinismul, de pildă, a inspirat o întreagă cultură, nenumărate opere de artă și de literatură, moravuri și programe filozofice, sociale, metode și practici de educație, am putea spune ireproșabile. Spiritualitatea creștină este prin excelență o componentă esențială în căutarea unei etici sociale comune: ea este stâlpul civilizației europene și nu numai. 

Cu toate acestea, problemele actuale pastorale și misionare care stau în fața Bisericii Ortodoxe sunt din ce în ce mai multe și complexe. Naivitatea cu care s-a manifestat Biserica de-a lungul istoriei, inclusiv în perioada pandemiei cu SARS-CoV-2, aproape că i-a adus sfârșitul, și ei și enoriașilor deopotrivă. Pentru a fi credibilă, Biserica trebuie să ia distanța necesară atunci când se impune, să fie diplomată, bineînțeles, dar totuși fermă, să fie categorică în pozițiile ei și să nu caute cumva să se acomodeze unor interpretări moderne neortodoxe, 《acordând încredere unui sistem politic impostor》, după cum ne învăța și părintele profesor Ion Bria în lucrarea "Spiritualitatea pentru timpul nostru", Geneva, 1990.

Preocupată să evite separarea pastorală de popor, autoritatea bisericească nu a examinat în mod intransigent relațiile ei cu puterea politică și nu s-a pronunțat suficient de clar, încă, în problemele de natură socială și umană delicate, dificile care se ivesc asemenea unui șarpe în fața noastră, subliniază acesta în "Pământesc și Ceresc în viața Bisericii", capitolul 3, pagina 12. La ora actuală, mai exact la data de 27 iunie 2021, ceasul 18:28, Europa este supusă din nou unui val puternic de antagonisme, de ură, de vociferări luciferiene, de idei neo-marxiste îmbrăcate în forme ale binelui, ale frumosului și fraternității, după cum putem vedea cu toții, întocmai cum avertiza și părintele mitropolit Irineu Mihălcescu în opera sa "Francmasoneria. Teologia Luptătoare", București (1941), pe care o recomand spre lecturare.

În momentul de față, una dintre cele mai discutate situații pe frontul românesc este aceea a educației sexuale în școli. Și da, părerea mea este că educația sexuală este benefică pentru societate atâta timp cât ea este făcută pe un suport (fundament) măcar moral, dacă nu și spiritual. Avortul nu este o opțiune, avortul este o crimă! Și, într-adevăr, oamenii ar trebui să se oprească din a mai fi ucigași și sinucigași.

Însă, după cum afirmă și purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, "Temerea care se ascunde în spatele introducerii unei asemenea materii este următoarea: ea poate deveni vehiculul perfect al unei educații de tip homosexual, de tip transsexual, de tip transgender. Pentru că există deja presiuni indiscutabile pe care le fac anumite ONG-uri la Ministerul Educației pentru introducerea unei materii numite educație sexuală, nu educație pentru sănătatea adolescentului. Aceasta e o problemă pentru biserică, pentru că biserica pledează pentru firesc și normal. Biserica pledează pentru valorile familiei, ci nu pentru experimente de natură sexuală!" Aș mai adăuga că biserica a venit mereu în sprijinul societății în asemenea situații, prin asociații precum Pro Vita și altele de genul acesteia.

Oamenii nu avortează, de cele mai multe ori, din pricina unui necaz (a unei traume), să spunem produsul unui viol, unei agresiuni sexuale, fizice sau emoționale, ori din pricina unei complicații medicale, ci, din păcate, avortul este adesea produsul indiferenței, al egoismului, al comodității! Iar mulți dintre dumneavoastră, cei din generațiile mai vechi, cunoașteți mult prea bine acest fapt. Este mai la îndemână, mai ușor să ucizi decât să porți grija propriei tale nebunii, prostii, lipsei de discernământ. Cam așa gândesc aceștia în momentele date: și bărbații, și femeile. Majoritatea adolescenților, tinerilor, fie ei din mediul urban, fie din mediul rural, știu și ei acestea. 

De aceea avem nevoie de Dumnezeu, de aceea avem nevoie de iubire, avem nevoie de biserică, avem nevoie de o întoarcere la moralitate! Altfel, asistăm pasivi, ca o masă amorfă, la distrugerea civilizației noastre așa cum o știm noi astăzi. Poate cândva se va naște o nouă civilizație. Poate ei vor învăța din greșelile noastre și ale predecesorilor noștri sau poate nu. Vom vedea ce spune istoria, ce vor spune trecutul, prezentul și viitorul, și, mai presus de toate, ce va spune Dumnezeu.

Până atunci, gândiți-vă bine, citiți mai mult, din mai multe surse, meditați, cercetați! Educația sexuală nu are legătură cu noi sau cu educarea poporului, nici măcar cu valul transgender, aceștia din urmă fiind considerați doar o unealtă în mințile diabolice. Toate lucrurile acestea vin nu să ajute, nu să unifice, nu să edifice, ci să divizeze și mai mult țara aceasta, Europa noastră, să spulbere omenia din om, să distrugă specia noastră umană.

 
Observație: În acest text, ca în oricare altul de pe acest site de altfel, se analizează fenomene, evenimente, ci nu se face atac la persoană. Reeditat în 14. 07. 2022.


BIBLIOGRAFIE:

• "Francmasoneria. Teologia Luptătoare", părintele mitropolit Ioan Mihălcescu, București, 1941; 

• "Spiritualitatea pentru timpul nostru", părintele profesor Ion Bria, Geneva, 1990.



Cuvinte-cheie: educație sexuală, avort, pro-avort, contra-avort, moralitate 

Categorie: eseu tematic, teologie