Despre iubire ca leac la nebunie și Nebunul întru Hristos

𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐬𝐮𝐥 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐥𝐞𝐦𝐚̆, 𝐨𝐫𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞, 𝐭𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐭̗𝐞, 𝐫𝐞𝐠𝐫𝐞𝐭, 𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞. Sunt unii care nu au putut gusta, totuși, încă, din pomul acesta universal, ancestral al iubirii, dintr-o neputință, din lașitate sau din pură naivitate. 

Unii au avut copilăriile nefericite, altora adolescența le-a fost umbrită de patimi și de griji: cât reale, cât închipuite. Dar, oricum ar fi, toți aceștia sunt și ei oameni: ca tine, ca mine, precum noi. Unii, adâncindu-se într-o lume a umbrelor, plină de angoase, de frici și frustrări, încep a se asemăna îngerilor căzuți; unor entități singure, rătăcite, disperate după un gram de iubire - forme de existență cumplit mâhnite. Să ne rugăm pentru sufletele acestor oameni, poate mai morocănoși, fiindcă ei sunt bolnavi după iubire, dar incapabili de a o întrezări la ora aceasta. 

Eu una văd iubirea chiar și în frigul de acum, în ninsoarea ce a cuprins România, într-un început frumos de februarie. E un lucru bun, e un frig plăcut care te invită la meditație, la introspecție, care te invită la contemplație. E calm și liniște aici. Astfel, înghețul nu mai e atât de groaznic, de dureros, apăsător și rece, ci el face parte din mine, din tine, din natură, din natura divină-umană. 

Fie că rămâi în casă, fie că te lași învăluit de mirosul acesta al zăpezii, fie de te afli la lumina lumânării sau pășești lin, grațios, pe un nou drum, iubirea se vede din orice unghi am privi. E necesar să deprindem așadar curajul de a o admira. Bucură-te de iubirea ta, bucură-te de inima ce-o porți, bucură-te! Bucură-te pentru că poți simți, pentru că exiști! 

-Fragment din Metamorphosis, Nicoll-Hellen

Pictura: Caravaggio, Deposition (or Entombment), oil on canvas, c. 1600-04 (Pinocateca, Vatican)

Articol despre Caravaggio: here