Sensibilitatea. Barieră sau liant în comunicare?

𝐴𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑏𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑛𝑖𝑣𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑎̆, 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙, 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑖𝑚𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑟𝑒, 𝑐𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎!

Sensibilitatea este acea caracteristică primordială a omului frumos. O oază de inspirație și de liniște, de creativitate, sensibilitatea este esența omului smerit, demn și darnic, nobil și curajos, iubitor și cumpătat. Făcătorul acesta de bine și de pace trebuie să fie deci un om sensibil. Altfel, fără această sensibilitate, el nu își poate dezvolta abilitatea de a fi empatic.

Omul sensibil se gândește la Dumnezeu, la semeni, la plante, la animale, la binele planetei, al universului și al stelelor. El caută să fie de ajutor, se roagă pentru aproapele său și încearcă să fie împăciuitor. Omul insensibil, pe de altă parte, devine profund trufaș. Acesta violează și denigrează pe oricine îi iese în cale și nu se supune regulilor și ideilor sale. Omul insensibil nu se poate bucura pentru realizările celorlalți, ba, mai degrabă, se chinuie pe sine și pe cei din jur în goana aceasta a sa nebună după un sens și scop al cărui înțeles nu l-a aflat încă. Devenind asemenea unei creaturi mitologice, jumătate om-jumătate țap, leacul la boala sa pare a fi de negăsit, fiindcă el însuși nu își dorește să fie tămăduit.

Un astfel de om îl putem întâlni pretutindeni, chiar și acolo unde nici nu ne-am aștepta. El și toți cei care se ghidează după mintea sa întristează fața Domnului și Îi mâhnește inima! Iată una dintre cele mai mari ipocrizii a lumii noastre postmoderne, aceea de a scrie și de a vorbi despre Iubire și despre Frumos, fără ca noi să credem în aceste valori, darămite să le mai practicăm; pierzând astfel asemănarea cu chipul creatorilor noștri. Altfel spus, una dintre cele mai mari dureri rămâne impostura, faptul acesta de a nu ne putea identifica cu obiceiurile bune pe care le promovăm. Bunătatea a devenit, pentru unii dintre noi, bineînțeles, indiferent de ce calitate am avea în societate, doar un trend, doar o strategie de personal branding.

Asemenea doctorului care nu s-a vindecat pe sine, omul insensibil vorbește taman despre sensibilitate, despre empatie și compasiune, pare a le studia, dar în fapt se adâncește în al său gol sufletesc. Un om sensibil, însă, este, în mod cert, un om sincer, autentic, implicat, dedicat căii pe care a ales-o, el devenind un exemplu viu prin însăși felul său de a fi. Așa este și predicatorul cel bun, întocmai cercetătorului ori a misticului înflăcărat, el îl caută pe Dumnezeu constant, îl observă, îl studiază, îl cercetează - cu inima, cu ochii, cu mâinile, cu toată ființa sa, cu pasiune, până și în vis chiar, cu smerenie și cu toată măsura pe Marele Ziditor.

Întărit fiind din punct de vedere duhovnicesc, având această trezvie de partea sa, dobândind capacitatea de a discerne binele de rău, omul nostru cel nou, fie el profesor, medic, preot, fie orator etc., ne va insufla, prin însăși lumina și dăruirea sa, harul și pacea Domnului nostru Iisus Hristos. Toate acestea se întâmplă pentru că relațiile sale sunt pline de căldură, de sensibilitate, ci nu superficiale. Acest bine are loc pentru că el s-a întors cu toată ființa spre Dumnezeu, pentru că el comunică față către față, fără măști. Cu ajutorul sensibilității, al iubirii, credinței și voinței lucrătoare, omul cel nou aduce o deosebită cântare întregii creații și creatorilor ei.

În concluzie, pentru a împlini Legea divină avem nevoie de sensibilitate, deoarece omul sensibil poate iubi, poate ierta, poate ajuta, poate oferi înțelegere, respect și compasiune. Iată, de ce, cred că, un astrofizician și un țăran pot vorbi pe aceeași limbă, că ei pot comunica eficient, atâta timp cât aceștia sunt doi oameni calzi, blânzi, buni și sensibili. Iar Sfântul Tihon din Zadonsk întărește acestea, zicând: "𝘕𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘳𝘢𝘵̗𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭 𝘪̂𝘯 𝘴𝘶𝘧𝘭𝘦𝘵, 𝘯𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘰 𝘦𝘹𝘱𝘳𝘪𝘮𝘢̆ 𝘴̗𝘪 𝘭𝘪𝘮𝘣𝘢 𝘳𝘢𝘵̗𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭.", din lucrarea "𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘪̂𝘯 𝘪̂𝘮𝘱𝘳𝘦𝘫𝘶𝘳𝘢̆𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘷𝘪𝘦𝘵̗𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘻𝘪 𝘤𝘶 𝘻𝘪", 𝘱. 16.

- Extras din Metamorphosis, Nicoll-Hellen