Mary Cassatt- artista lunii Octombrie 2018

22.10.2018

Estimated reading time: 7 minutes, 24 seconds. Contains 1483 words

Fiind considerată una dintre cele mai importante pictorițe impresioniste, din ultima perioadă a anilor 1800, Marie Stevenson Cassatt a fost o artistă americană de origine franceză. Tatăl acesteia, un broker de bunuri imobiliare din Franța, a ținut să acorde cea mai bună educație fiice sale, astfel încât a trimis-o să urmeze câteva cursuri de broderie, gospodărie, schițe, muzică și pictură, cel puțin pentru început, ore care, în viziunea lui, aveau să o pregătească pentru viața de soție și de mamă.

Născută la 22 mai 1844, în Allegheny City, Pennsylvania, Mary Cassatt s-a înrolat la Academia de Arte Plastice din Philadelphia la numai vârsta de 16 ani; un lucru destul de rar întâlnit în acea perioadă în lumea artiștilor. Simțindu-se îngrădită de mediul de lucru de la Academie, tânăra a decis să părăsească programul și să se mute în Europa, unde putea să studieze singură lucrările vechilor maeștri.

Auzind acestea, tatăl ei, în mijlocul unei crize, a declarat că ar prefera să își vadă fiica moartă decât să știe că aceasta trăiește în străinătate precum o "boemă", însă, în ciuda obiecțiilor familiei, Mary a plecat la Paris în 1866.

Ajunsă la destinație, domnișoara Cassatt a început studiul cu lecțiile de artă în stilul celor de la Louvre și cu câteva portrete, până când, în 1868, unul dintre portretele ei a fost selectat de prestigiosul Salon de la Paris, aceasta fiind o expoziție anuală condusă de guvernul francez; lucrarea ei fiind semnată sub numele de Mary Stevenson, ci nu de Mary Cassatt, din pricina situației complicate care încă exista între ea și tatăl ei.

Totuși, destinul îi pregătea altceva, astfel că, în 1870, la scurt timp după izbucnirea Războiului franco-prusac, Mary Cassatt s-a întors acasă să locuiască împreună cu părinții; toată acea bucurie și libertatea de care avea parte în străinătate fiind stinsă imediat după întoarcerea ei la marginea orașului Philadelphia. Aici, aceasta a întâmpinat numeroase dificultăți și probleme financiare, tatăl ei refuzând vehement să plătească pentru orice lucru legat de arta fiicei sale; ca o pedeapsă pentru răzvrătirea acesteia, pentru faptul că i-ar fi părăsit.

Pentru a strânge fonduri, biata Mary s-a chinuit, a încercat să vândă o parte din picturile sale în New York, fără nici un rezultat pozitiv totuși, iar când a dorit să le vândă din nou prin intermediul unui distribuitor din Chicago, picturile sale au fost distruse într-un incendiu din anul 1871.

În mijlocul tuturor acestor obstacole, domnișoara Cassatt a fost contactată de arhiepiscopul de Pittsburgh, acesta propunându-i artistei o colaborare de nerefuzat. Astfel, Mary a acceptat misiunea și a plecat imediat în Europa. Cu banii câștigați, aceasta a reușit să își reia cariera, iar noile sale opere au fost expuse la Salonul de la Paris timp de trei ani la rând, anume: 1872, 1873 și 1874, ceea ce a ajutat-o foarte mult la obținerea statutului de artist.

După acestea, ea continuat să studieze și să picteze în Spania, Belgia și Roma, stabilindu-se în cele din urmă, din nou, la Paris. Cu toate că s-a simțit datoare Salonului de la Paris, care practic a propulsat-o în lumea artiștilor, Mary nu putea să se conformeze normelor, nu putea să picteze ce era la ce modă, ce era comercial, și, drept urmare, a început să experimenteze în planul artistic. Astfel, noul ei stil a atras multe critici, datorită temelor luminoase, a reflexiilor și a modului în care aborda subiecții în creațiile ei; tot în această etapă întâlnindu-l și pe pictorul Edgar Degas: omul care a motivat-o să se joace cu, culorile în continuare.

Admirația ei pentru Degas s-a transformat într-o prietenie foarte puternică, iar prietenia aceasta a inspirat-o foarte mult, fapt care a determinat-o ca într-un timp relativ scurt să expună 11 picturi, în anul 1879. Expoziția aceasta a avut un succes la care nimeni nu s-a așteptat, atât din punct de vedere critic cât și din punct de vedere comercial; expoziții similare fiind organizate atât în 1880 cât și în 1881.

După acest succes, Mary Cassatt a fost forțată să se retragă din lumea artei pentru a se îngriji de mama și sora ei, Lydia, căci amândouă erau grav bolnave. După ce Lydia a murit în 1882, iar mama ei și-a recăpătat sănătatea, Mary, o adevărată luptătoare, a reușit să reia munca și să își desăvârșească operele. De exemplu, în timp ce mulți dintre impresioniști se concentrau pe peisaje și scene de stradă, Mary a devenit faimoasă datorită portretelor în care prezenta femeia burgheză de la finalul secolului al XIX-lea, cât și datorită portretelor în care prezenta femeia simplă din cadrul familial, în special mama cu copiii ei; deși aceasta nu s-a căsătorit niciodată.

Aceste portrete erau neconvenționale în natura lor directă și onestă, Mary prezentându-ne, prin intermediul lor, visul ei de fapt, adică: o viață tihnită alături de o familie fericită. Așadar, Mary a încercat să creeze o artă nouă, o artă modernă, în care să transpună experienţa complexă a femeii moderne.

Făcând parte din Mișcarea Impresioniștilor, domnișoara Mary a avut și ea parte de critici atât frumoase și constructive, cât și de unele critice mai dure și negative chiar. De exemplu, Henry Bacon a declarat că, după părerea lui impresioniștii sunt "acei suferinzi de o boală a ochilor necunoscută mie până acum", iar Revista Revue des Deux Mondes, pe de altă parte, a scris că "Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială, sunt singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză acestei pretențioase prezentări de mâzgălituri infantile".

Lady Cassatt a intrat apoi în afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cărei galerie a expus singură pentru prima dată(...) iar, cu ajutorul prietenei sale, Louisine Elder, cea care s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883, Mary a reușit să vândă numeroase picturi, atât cuplului cât și prin intermediul lor, o mare parte din colecția respectivă fiind acum expusă acum la Muzeul Metropolitan de Arte din New York.

După această etapă, Mary nu s-a oprit din experimentat, astfel că, la o expoziție organizată de la Beaux Art din Paris, aceasta a prezentat 725 de gravuri japoneze, unele dintre aceste creații reprezentând portrete ale unor rude, prieteni și clienți deopotrivă. Despre acest eveniment, A. Breeskin de la Institutul Smithsonian a notat următoarele: "aceste lucrări reprezintă cea mai originală contribuție a distinsei domnișoare Cassatt... adăugând un nou capitol în istoria artei grafice, atât din punct de vedere al tehnicii cât și al culorilor, aceste gravuri colorate fiind de neegalat până acum."

În perioada 1890 -1900, cei mai ocupați ani ai artistei de altfel, sunt marcați de dezmembrarea grupului impresioniștilor, de încercarea Mariei de a reface grupul... ținând legătura cu unii dintre foștii membri, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro... și de contribuția ei în lumea artistică ca, consultant pentru mulți colecționari importanți, colecționari pe care a reușit să îi convingă să doneze o parte din achizițiile lor muzeelor americane, cu toate că, ea  nu a avut același succes în Statele Unite,

comparativ cu succesul pe care l-a avut de fapt în Europa... loc în care Franța a recompensat-o cu Legiunea de Onoare în 1904. Care să fi fost motivația ei? Nici eu nu am reușit să descopăr, încă. Posibil să fi fost bătălia dintre ea și fratele ei, Alexander, care a eclipsat-o devenind președinte la Pennsylvania Railroad, din 1899 până la moartea sa din 1906?!

Cert e că, în operele sale din anii 1900, Cassatt a acordat o importanță deosebită sentimentelor, urmând ca, în 1914 aceasta să prezinte optsprezece lucrări la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor... reușind să depună tot acest volum de muncă cu toate că, fusese diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă.

Această femeie deosebită care a suferit foarte mult, dar care a continuat să lupte, să muncească și să își transforme mare parte din visuri în realitate, a trecut în lumea cealaltă la data de 14 iunie 1926, la Château de Beaufresne, lângă Paris; fiind amintită astăzi ca una dintre cele mai remarcabile pictorițe impresioniste... o pictoriță care a fost destul de reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi: post-impresionismul, cubismul sau fauvismul.

Iar, pentru a nu lăsa totul în aceasta atmosferă destul de tristă, m-am gândit ca în ultimele rânduri să vă redau un pasaj în care Mary amintește cu drag de nimeni altul decât Edgar Degas, cel care a încurajat-o, cel care i-a oferit o speranță, bărbatul care a avut un real impact în viața ei atât de artistă cât și de femeie...  acesta fiind pasajul:

"Obișnuiam să mă duc să-mi aplec capul pe fereastră și să absorb tot ce puteam din arta lui, din arta lui Edgar Degas.", a scris aceasta cândva unui prieten; continuând... "Omul acesta, Edgar, mi-a schimbat complet viața. Datorită lui am văzut, am simțit și am retrăit arta chiar atunci când am vrut să nu o mai văd, când aproape renunțasem complet."

Aceasta a fost Mary Cassatt, femeia care a creat o artă nouă, cum amintesc unii, inspirată fiind de impresioniști, care s-a jucat cu o paletă bogată de culorii vii și puternice, calde și gingașe, care a imortalizat femeia modernă și, mai ales, maternitatea, cum nu se putea mai bine!

Referințe: în josul paginii ↓ Update: 18.12.2018


Secția:  Portrete, cu tema "Femeia modernă-burgheză"


Secția: Portrete, majoritar cu tema "Maternitatea"


Referințe:

artsy.net

artrenewal.org

biography.com

the-athenaeum.org

wikiart.org

Puteți descărca galeria de aici!