Ancestral

  Vol 1DINCOLO DE TIMP




PROLOG ANCESTRAL

"Ancestral" este un bildungsroman în versuri, cu o tentă de povestire în ramă, structurat în două volume, anume volumul 1: "Dincolo de timp" și volumul 2: "Labirintul Muzelor", care își propune să urmărească drama tânărului din secolul XXI, al generației anilor de după 1990, și cum reușește acesta să își metamorfozeze patimile în virtuți și vicisitudinile în reușite, într-o lume care nu se arată a fi deloc una propice, o lume care face parte din această spirală numită ea soartă; o lume austeră.


Un roman de dragoste, cu iz filozofic, de formare a protagoniștilor, Ana, DavidAurora, lucrarea de față ne descoperă cum își dezvoltă oamenii abilitatea de a explora cu curaj potecile vieții, de a traversa puntea de la tânărul adolescent la adultul care se află acum în deplinătatea maturității sale intelectuale, emoționale, spirituale, și culturale. Vom evada în lumea omului căruia mai totul îi era confuz până 
dăúnăzi, și vom învăța cum se creează acesta pe sine ca pe unul rațional, echilibrat; un individ care vede lucrurile cu o mai mare claritate în cele din urmă.


Unii ne vom uimi, alții poate ne vom regăsi într-unul din personaje, în timp ce alții ar putea afla, de ce nu, o parte din misterele și culorile fascinante ale vieții, toate acestea realizându-se urmărind împreună confruntarea directă și inevitabilă a personajelor principale cu factorul numit destin; cu soarta; cu al lor daimon socratic.

@NICOLL.HELLEN, 11/26/2021


"La umbra unui copac stă iubirea mea-

e chiar ea

salcia."

JURNALUL ANEI

Ana Sursa răului se află de fapt într-o cutremurătoare lipsă a iubirii. Atunci când omul blochează iubirea, el blochează însăși cursul lin al vieții și astfel acesta se adâncește cu al său patos în păcat, într-o prăpastie necruțătoare a morții. 

De pe treapta aceasta omul nu se mai poate bucura de un real discernământ, odată cu îngroparea iubirii din el apunînd un spațiu al tenebrelor peste mintea sa, altfel spus: judecata i-a fost întunecată.


lubirea pare a fi așadar răspunsul la orice dilemă, oribilă manifestare, tristețe, regret, îngrijorare. Sunt unii care nu au putut gusta încă din pomul acesta universal al cunoașterii iubiriii, poate dintr-o neputință, poate din lașitate sau din pură naivitate chiar, însă alegerea cea înțeleaptă rămâne totuși la latitudinea noastră. - Metamorphosis Crossover


Citiți mai multe...

JURNALUL LUI DAVID

David Inima mea nu are încredere în oameni, sufletul se dăruiește complet lui Dumnezeu; mintea refuză să accepte superficialitatea, ipocrizia aceasta care patronează modernitatea(...) toată nădejdea a rămas și rămâne veșnic la Bunul Dumnezeu. Au trecut mulți ani de atunci, de când credeam în naivitatea lor(...) Lumea aceasta e o lume mult prea rece și tristă, goală, obositoare; e o lume a măștilor. Suspans: plec, fug, alerg cu repeziciune, cu bucurie în brațele lui Dumnezeu!

Mă retrag în natură într-o cochilie, la umbra copacilor mă odihnesc în lumina Domnului Dumnezeului meu. Am privit și cerurile, și focurile și apele. Am văzut mii de imperii, familii, cum s-au ridicat ori s-au prăbușit toate peste noapte. Am pătruns și vulcanii, am simțit un cutremur sufletesc- un adevărat tsunami, drept să mărturisesc. S-au așternut de toate peste ăst sfânt pământ; s-au zidit castele, ca apoi să ajungă toate ruine- mormânt!

Mă rostogolesc prin amintiri, am rămas totuși cu dulceața unor pure, adolescentine, gingașe iubiri. S-au petrecut multe de atunci și zilele încă mi le port prin a mea singurătate, acolo unde sfetnici dintre cei mai buni îmi sunt luna și soarele, iar stelele surate. A trecut timpul, am trecut și noi prin el (...) s-au strecurat suspinele printr-un zâmbet de om sprintenel. Un singur lucru mi-ar rămâne regret la finele nopții, anume că nu am știut să mă bucur mai mult de darurile vieții.

Mi-aș dori ca oamenii să nu se mai mintă unii pe ceilalți și să învețe cu adevărat a se iubi, ca frații, tot așa precum ploaia binecuvântează frunzele, arborii, florile, așa să se iubească și ocrotească și oamenii; să nu fie mai răi decât hienele și demonii! Oare va exista cândva o asemenea zi?! Până atunci mă bucur de singurătatea mea, căci singurătatea mi-e mumă, prietenă, confidentă. Aici e pace, liniște, calm, trăiesc sincere momente de bucurie, veselie!

Solitudinea: pentru unii e o spaimă, pentru alții refugiu, regenerare, pură terapie; în solitudine se extrage seva înțelepciunii. De momente de solitudine avem nevoie fiecare dintre noi ca să ne reculegem, ca să învățăm cui să dăm ori nu crezare, mai cu seamă la vreme de război. - Metamorphosis Crossover


Citiți mai multe...

JURNALUL AUROREI

Aurora Singura datorie pe care o avem pe această lume e cea față de Dumnezeu. Această datorie constă în bucuria de a fi în armonie cu natura, cu timpul, cu oamenii, cu viața și cu moartea, cu însăși toată creația. 

Aceasta e unica datorie a omului pe acest pământ: să alegi binele și să renunți la rău; să nu clevetești, minți, ucizi, defăimezi, nedreptățești pe cei din jurul tău. Să ierți, să asculți, să înțelegi, să îi ocrotești pe cei mici. Iar, mai presus de toate să nu renunți la visul tău!

Să nu renunți la frumosul din tine, să nu te abandonezi. Să te porți cu mult curaj, cu demnitate, să fii dragoste, iar în puterea menirii tale să crezi. Aceasta e unica datorie a omului pe acest pământ: orice ar fi omul să rămână un om bun!- Metamorphosis Crossover


Citiți mai multe...

Fragmente


Fragment din

"Te caut. Mă caut. Eu sunt Ana", despre păcăte


"Te-am căutat în miez de noapte,

te-am căutat cu lumânarea licărind;

eram sigură, te prind!

Și din dezertoare am ajuns iluminată-

sunt eu acum o ființă curată!¿

Te-am căutat și te-am găsit,

m-am căutat și m-am descoperit!"

....................................................................

7 Martie 2020,

Lacul Sfânta Ana, Harghita

Fragment din

"Everest. Eu sunt David" , despre relații toxice


"Dețin atlasul inimii tale,

iar tu busola sufletului meu!

Dețin vaporul lacrimilor tale,

iar tu ești ancora gândului meu!
 

Ai momente de iubire,

dar eu doar văd amăgire.

Am deținut atlasul inimii tale,

iar tu compasul sufletului meu.


Eu mireasma gândurilor tale,

tu nectarul spiritului meu:

acum totul e atât de trecător

încât mă risipsesc prin acest decor.


Aici cu tine totul e cutremurător

încât simt că vreau să mor!

Cu ce Doamne am greșit

de în dragoste sunt mințit?!

.................................................................... 

11 Noiembrie 2017,

Strada Amintirilor, Iași

Fragment din

"Dincolo de timp. Eu sunt Aurora", despre iluzii


"Doina amintirilor noastre se ivește acum în fața mea, 

arde o floare albastră și ies mii de aburi din ea:


În leagănul iubirii noastre a venit un șarpe în luna mai

pe când tu mă auzeai dar nu mă ascultai. 

De atunci iarrna dragostei noastre nicicând n-a mai existat, 

iar din chinul singurătății tot nu m-am eliberat.


Cel mai dulce-acrișor fruct, spune tu acum:

de ce te-am iubit atât de mult?! Bis "

.................................................................... 

21 Iunie 2027,

Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași

Perspective


"Pe coperta unei cărți scria: Eternă sunt eu! Eu, flacăra credinței tale sunt toată numai a ta!

Ea fiind legată cu o fundă aurie, el o deschide mereu plin de nostalgie. Ea fiind puțin adormită, el mai tot timpul se întreba: o fi fost sau nu o ispită?!

El: Mi-e sufletul greu

căci la tine gândul mi-e mereu!

Ea: Iar inima mea e un lac de lacrimi învechite

și cu petale cenușii acoperite!

El: în brațele tale tu m-ai cuprins

sau cel puțin așa am crezut.

Fiind bolnav de iubire în tine iarăși am zăcut!"

Fragment din "Ars longa, vita brevis. The Sacred Flame"

Bunicul Alexander


"Din safire și din rubine o falnică fecioară s-a născut,

ea este teama acoperită de necunoscutul duh.

Micuța copiliță printre ierburi alerga cu trufia și cu lăcomia,

dansând pe același ritm cu minciuna și cu furia,

fredonând aceeași melodie cu nebunia.

Gingașă ca din nuferi scoasă,

zglobie precum o zânișoară voioasă,

pe om ea îl hipnotizează,

și cu mrejele ei îl acaparează!

Aceasta-i teama ce-ți ține mintea ocupată,

urmând ca în altarul gazdei ei să nască

o boală grea dintr-o mască!"

Fragment din "Domino în inima mea"

Hristea către Ana

"Absolutul...ce e absolutul? La început m-am întrebat.

nimic nu e vechi și nimic nu e nou,

ești nemuritor născut dintr-un ou!

nimic nu s-a stins și că nimic nu s-a dus-

doar valurile timpului peste țărmuri au apus.


Nimic nu e difuz,

căci totul e compus,

fie de te uiți din cer în jos,

sau de pe pământ în sus."

Fragment din " Pe când eram tânăr fecior"


"S-au spart valuri dure pe atunci în inima mea

și nimic din ce visam nu am mai reușit a picta.

Și uite așa am aflat cum te ia valul și viața te ia și ea la pumni,

cum încerci să te ridici, dai din coate, și apoi te trezești la nebuni-

e ea, iubirea mea neîmpărtășită."

Fragment din "Everest. Eu sunt David"


"Urlă natura,

și eu fac un pas înapoi.

Intuiția îmi dictează:

deschide-ți ochii și vezi că ai călcat în noroi!"

Fragment din "Jurământul"  

David

"Pentru Mine, omul e albul imaculat

căci prin el în soare mereu M-am scăldat.

Pentru Mine, omul e începutul oricărui vers

și coloana din Univers.

Omul e sunetul zborului Meu...

Îmi răspunse Dumnezeu prin Duhul Său."

Fragment din "În căutarea conștiinței pure"


"M-am aprins în tine când la zi de sărbătoare te-am regăsit,

am filozofat împreună și cu dragoste despre Iisus ți-am vorbit.

M-am stins în tine și-n spuma mării mă topesc acum.

M-am pierdut prin versuri și spiritul mi-e flămând.


Acum tu te oglindești în mine,

iar eu îmi fac mantie din strălucirea ta.

Când se lasă seara sunt atât de nedumerită-

oare ce va mai urma?!


îmi aleargă cerul de sub picioare

și simt cum valurile se răscumpără în mare.

Îmi aleargă destinul gol pe pietriș

și văd iarăși proscriși.


Cu fiecare pas o nouă poartă am deschis,

și infinitul într-un sărut atât de fierbinte l-am cuprins.

Dar, iubirea carnală e doar ceață și nămol

dacă sufletul nostru se pierde în gol!"

Fragment din "Când cerul și apa s-au despărțit"


Aurora