Photography


Prezentări de fotografie, cu precădere pe tematică istorică și filozofică

Artistique

Structurat în trei părți, Proiectul "Artistique" își propune să urmărească evoluția femeii în societate din Antichitate și până în prezent, din spațiul Pontus Euxinus cât și din Italia și Grecia de astăzi.

Pentru a vizualiza acest proiect glisați, vă rog, în josul paginii.

Emotions

Oare cum ar fi dacă am putea personifica emoțiile? Ce ne-ar spune fiecare dintre acestea? Oare cum ar fi dacă ne-am opri puțin și ne-am întreba inima: "Dragă inimă, cu ce te pot ajuta?!"

Un proiect cu și despre emoții; despre impactul acestora în viața noastră, despre fonduri, straturi și substraturi...


Aproape de mine. Aproape în tine

Sunt acele momente în viață când ne aflăm la o răscruce de drumuri și dintr-un oarecare motiv rămânem blocați la acea cotitură. Acest lucru i s-a întâmplat și Maiei și alter ego-ului ei. Oare, de ce se întâmplă toate acestea?! Oare vor reuși aceștia să fie sau vor permite fricilor să îi domine?!

Un proiect cu și despre natura umană; despre existență, aparență și esență....

Artistique


"La Rosa"

Structurat în trei părți, Proiectul "Artistique" își propune să urmărească evoluția femeii în societate din Antichitate și până în prezent, din spațiul Pontus Euxinus cât și din Italia și Grecia de astăzi.

Prin intermediul primei părți a acestui proiect, intitulată "La Rosa", vom putea face o scurtă incursiune în istorie, surprinzând astfel trei ipostaze diferite ale femeii din lumea antică, după cum urmează:

a) prin prisma dimensiunii sociale vom analiza rolul femeii în familie și în societate;

b) prin prisma dimensiunii spirituale vom analiza gradul de participare și de implicare la riturile religioase ale comunității din care face aceasta parte;

c) și nu în cele din urmă, prin prisma dimensiunii artistice ne vom ocupa de analiza vestimentației și nu numai.

FEMEIA ATENIANĂ

Prezentare generală


  • Dimensiunea socială
  1. În societatea greacă femeia a rămas întotdeauna pe un loc secundar în faţa legii.

  2. În Grecia clasică femeile nu aveau niciun statut juridic pentru că nu erau considerate cetățeni ai Atenei.

  3. Spre deosebire de băieţi, fetele nu primeau niciun fel de instruire.

  4. La atenieni, o administrare bună a gospodăriei era echivalentă cu reușită unei căsnicii. Soția locuia într-un "gynekoniti", adică într-un spațiu destinat exclusiv femeilor, împreună cu sclavele.

  • Dimensiunea spirituală
  1. Atenienele participau la cele mai mari sărbători religioase ale orașului. De exemplu, deplina participare la o sărbătoare o aveau femeile cu ocazia Sărbătorii Thesmofaria, sărbătoare închinată zeiței Demetra.

  2. De asemenea, atenienele participau și la Panathinaika, adică la sărbătoarea cea mai mare în timpul căreia era cinstită protectoarea orașului, zeița Atena. În cursul acestei mari sărbători, 4 fete de neam aristocrat țeseau valul sacru. Acest val era întotdeauna de culoare galben și conținea reprezentări ale luptei cu titanii. Acesta era plimbat împrejurul orașului într-un căruț sub formă de corabie și era urmat cu mari ceremonii de alaiul cetățenilor (seamănă oarecum cu plimbarea Epitafului la creștini).

  • Dimensiunea artistică-vestimentația
  1. Veşmintele femeilor nu se deosebeau esenţial de cele ale bărbaţilor decât prin calitatea mai fină şi uneori prin transparenţa ţesăturilor (femeile purtau mult ţesături de in), prin culorile mai vii şi desigur, printr-o ajustare mai cochetă.

  2. La clasa aristocrată, pe de altă parte, avem umbrele pliante, evantaie, poşete, sutiene, apoi piepteni de fildeş sau de os şi oglinzi de bronz sau de argint (...) bijuteriile obişnuite şi panglicile care susţineau formele variate de coafură, perucile confecţionate din păr natural, depilatoare, parfumuri şi coloranţi pentru vopsitul părului (preferinţa categorică era pentru părul blond); toate acestea completând garderoba şi nevoia de cochetărie a unei femei elegante.


  • Aspecte pozitive și aspecte negative
  1. Aspecte negative : Femeia (ateniană) trebuie, spune Xenofon, "să vadă cât mai puţin, să audă cât mai puţin şi să pună cât mai puţine întrebări. Să aibă grijă de casă şi să dea ascultare soţului ei". Iar Sofocle, prin gura personajului Aiax din tragedia omonimă spune că: "Poadoaba de preţ a femeii e să tacă"; şi că "Viaţa unui bărbat valoreză mai mult decât viaţa a o mie de femei".

  2. Aspecte pozitive: În comediile lui Aristofan găsim reflectarea unei realităţi care dovedeşte că femeile ştiau să-i facă pe bărbaţi să le asculte. În epoca elenistică întâlnim femei arhitecţi, pictori și poetesele. Dacă, în principiu, femeile nu puteau fi proprietare, ele ştiau cum să ocolească legea şi în această privinţă. Curtezanele, cântăreţele din flaut şi dansatoarele aveau o viaţă liberă şi puteau face dragoste cu cine doreau.

FEMEIA ROMANĂ

Prezentare generală

  • Dimensiunea socială
  1. În familia romană autoritatea tatălui era, cel puţin în perioada Republicii, nelimitată şi absolută. Cu alte cuvinte, tatăl avea drept de viaţă şi de moarte asupra soţiei şi copiilor săi, pe care îi putea maltrata, ucide sau chiar vinde ca sclavi.
  2. Căsătoria şi alegerea viitoarei soţii, respectiv alegerea viitorului soţ, o hotărau părinţii. Între cele două familii se încheia şi un contract prin care era prevăzută data căsătoriei, de obicei cu o îndelungată anticipaţie; iar data căsătoriei avea loc nu înainte ca tânărul să fi împlinit 17 ani, deci să fi devenit cetăţean roman.
  • Dimensiunea spirituală
  1. La început, romanii practicau o religie agricolă prin care se închinau unei forțe impersonale tainice care transfigura natura. Altfel spus, religia lor inițială era o combinație de henoteism și animism, divinitățile lor fiind de fapt duhuri fără imagine, fără mitologie, dar prevăzute cu o funcție foarte clară.
  2. Un preot al lui Neptun se numea Pontifex, adică făcător de poduri. Marele preot, șeful cultului roman, purta titlul de Pontifex Maximus, tradus în română prin "mare pontif"; titlul pe care l-au purtat toți împărații păgâni, iar astăzi îl poartă și papa. Pontifex Maximus, era pe vremea Republicii, un funcționar ales care se ocupa de supravegherea calendarului și a sacrificiilor, conducând ceremoniile oficiale.
  3. Pontificii aveau în subordinea lor pe flamini (flamines), preoții unor anumite divinități, care aveau grijă de aducerea sacrificiilor zeilor, și pe renumitele vestale. Vestalele erau fecioarele consacrate templului zeiței Vesta (Vastra la daci). Acestea, în număr de șase, erau alese de Pontifex Maximus din familiile nobile sau cu foarte bună reputație și introduse în ordinul lor, printr-o anumită ceremonie; evident. Vestalele intrau în ordin la vârstă de 6-10 ani și erau angajate pe 30 de ani. Primii 10 ani erau de pregătire, în ceilalți 10 ani erau preotese și ultimii 10 ani erau îndrumătoarele noilor venite. După 30 de ani acestea se puteau căsători, însă multe dintre ele alegeau să rămână în Atrium Vestae.
  • Dimensiunea artistică-vestimentația
  1. În epoca imperială se purta tot mai mult toga colorată, potrivit anumitor norme: toga împăratului era roşie, a generalilor victorioşi era de purpură cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani (precum şi a înalţilor magistraţi sau a unor categorii de sacerdoţi) era tivită cu o fâşie de purpură.
  2. În timpurile vechi, femeile îmbrăcau și ele la fel ca bărbaţii toga roșie, însă din secolele Republicii toga era rezervată numai femeilor de moravuri uşoare. În locul ei, peste cămaşă purtau o tunică lungă până la pământ (stola), cu mâneci scurte sau fără mâneci, încinsă cu un cordon. Peste stola, aveau un fel de şal de lână colorată (palla) care acoperea şi înfăşura umerii; apoi un capăt al pallei se înfăşura pe un braţ, iar celălalt capăt cădea până la pământ, iar cu un fald al pallei femeia îşi acoperea capul (căci o femeie romană nu ieşea niciodată în oraş cu capul neacoperit).
  • Aspecte pozitive și aspecte negative
  1. Aspecte negative: Până în secolul I d. Hr., soţul încă mai avea dreptul de a-și ucide soția, în cazuri excepționale, iar până în preajma anului 400 d. Hr. acesta putea să îşi repudieze copiii nou-născuţi, expunându-i şi/(sau) părăsindu-i în stradă; ori mai târziu să-i vândă ca slavi, după cum am menționat în rândurile anterioare; însă numai în afara Romei!
  2. Aspecte pozitive: În secolul I î. Hr., soţia romană a ajuns să fie respectată mai mult decât era femeia în societatea greacă. De exemplu, în Roma antică în şcolile elementare fetele învăţau alături de băieţi, urmând ca mai târziu fetele din familiile bogate să învețe cu un preceptor literatura latină şi greacă, și să studieze muzica şi dansul(...) iar spre deosebire de femeia ateniană, după căsătorie, femeia romană putea ieşi singură la vizite sau la cumpărături şi chiar să-şi însoţească soţul la ospeţe. De asemenea, divorţurile (înainte, numai soţul îşi putea repudia oricând soţia după bunul său plac) au devenit mai frecvente începând cu secolul I î.Hr. când şi soţiile îşi puteau repudia soţii. Bineînţeles că divorţurile aveau loc aproape exclusiv în familiile celor bogaţi şi ale celor aparţinând clasei conducătoare.

FEMEIA DACĂ

Prezentare generală


  • Dimensiunea socială
  1. Societatea traco-geto-dacică era de tip falocratică, adică cu caracter de dominație socială, culturală și simbolică a bărbaților asupra femeilor.
  2. La început, "la traci era obiceiul să aibă multe femei, în aşa fel, ca de la multe femei să aibă mulţi copii- iar obiceiul acesta se spune că îşi trage obârşia de la regele Doloncos, fiul lui Kronos şi al nimfei Thraike, fiică de titan, care a avut mulţi copii de la multe femei", după cum ne amintește Eusthatius.
  3. La traci se observa clar dorința femeilor de a se sacrifica pentru soțiii lor. De exemplu, când unul din soți deceda "se isca între femeile (mortului) mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dădeau osteneala şi arătau o nespusă râvnă ca să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea, era lăudată de bărbaţi şi de femei, apoi era înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea, trupul acesteia era înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei"; ne amintește Herodot.
  4. Mai târziu, reforma politico-religioasă a lui Deceneu a înlăturat aceste obiceiuri poligamice.
  5. Spre deosebire de situația din Atena, desfacerea căsătoriei la Daci pare a fi fost la fel de simplă ca şi contractarea ei. "Divorţul" era lesnicios şi informal, nefiind nevoie de gesturi solemne sau simbolice. Practic era suficientă voinţa unilaterală; Heraclid din Pont spunând: "Dacă vreuna din soţii este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pe ea".
  • Dimensiunea spirituală
  1. Un lucru important pe care trebuie să îl reținem despre strămoșii noștri, este faptul că dacii au rămas (consemnați în istorie) ca fiind ultimul popor care avea la nivel de masă conștiință spirituală, ei știind faptul că sunt ființe spirituale, nemuritoare, aflate în planul fizic într-un corp fizic; celelalte popoare, precum romanii sau grecii, pierzând această conștiință; acest lucru fiind evidențiat chiar de sculpturile romane și grecești care idolatrizează omul, identificându-l cu corpul său fizic.
  2. Un alt lucru important ce trebuie reținut face referire la caracterul religiei geto-dacice, anume la cele patru teorii ale religiei daco-getă; adică: Teoria monoteistă (Zamolxismul); Teoria dualistă (conform lui A.D. Xenopol: Zamolxis și Gebeleizis); Teoria henoteistă (cinstirea zeului suprem, Zamolxis, ca zeu unic); Teoria politeistă (Vastra- Hestra/ Vesta fiind adorată de renumitele preotese dacice, cele care treceau prin botezul gheții și al focului; Bendis- Artemis/Diana; Latona-mama lui Appollo etc.)
  • Dimensiunea artistică - Vestimentația
  1. Vestimentaţia dacilor seamănă destul de bine cu portul popular românesc, încă fiind folosit în unele zone ale ţării. Bărbaţii geto-daci purtau cămăşi sau un veşmânt despicat în părţi, confecţionat din pânză groasă, care se purta peste iţari.
  2. Femeile purtau o cămaşă realizată (din câte se cunoaște) din patru foi de pânză, una pentru a se croi partea din faţă, alta pentru realizarea părţii din spate şi două pentru mâneci. Columna lui Traian ni le înfăţişează purtând uneori şi o manta lungă, bogat drapată. De asemenea, ele purtau părul lăsat liber...
  • Aspecte pozitive și aspecte negative
  1. Aspecte negative: În mentalitatea vremii, dominată de normele de viaţă ale societăţii patriarhale, superioritatea bărbatului, proprietar al nevestelor şi copiilor, se manifesta printr-o discriminare care făcea din femeie o marfă destinată vânzării-cumpărării.
  2. Aspecte pozitive: Ştim însă că, în familia regală a lui Decebal femeia se bucura de respect şi protecţie.

Mențiuni


Un proiect realizat în onoarea tuturor femeilor, în perioada Mai 2017-  Mai 2018

Bibliografie:

1. Historia

2. Istorii regăsite

3. Istoria culturii și civilzației, Ovidiu Drimba

4. Istorii, Herodot

5. Getica, Vasile Pârvan

Adaptare texte: Nicoll Hellen

Alte mențiuni

1. Credits: Marian, Raw Studio

2. Edit: ms, Photo Editor App

3. Buget (Investiție): 150 Euro

4. Locație: Grădina Botanică, Iași

Artistique II. "Crepuscular"