The Gift of Humbleness

10.12.2019

Smerenia este cheia care deschide poarta spre cele duhovnicești, credința ne ține pe calea aceasta a mântuirii noastre, iar iubirea este cea care înalță mintea, inima, și chiar și trupul la Tatăl nostru, la Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, încă, de ochiul și mintea umană.


Priviți dară cât de frumoși și puternici sunt acești oameni cu adevărat smeriți, ci nu cei care mimează smerenia! Ce spirite libere, frumoase și curajoase, ce ființe înțelepte sunt. Cât de frumos cresc acești oameni în inteligența, în perspicacitatea, în rafinamentul și în înțelepciunea lor, pe parcursul călătoriilor dumnealor pe acest pământ.


Ei știu că răutatea te prostește, că te urâțește și îmbolnăvește, pe când bunătatea nu te face mai stupid, mai laș, sau incult, ci pur și simplu te ajută să fii liniștit și fericit; te ajută să dobândești deci ceva de neprețuit. Ei știu că, bunătatea îți oferă un țel, că te face mai zvelt, mai pur, mai nobil, mai curajos(...) căci, într-o lume plină oameni de succes narcisiști, schizofrenici, este nevoie de curaj pentru a fi un om bun; pentru a fi fericit.


Acești oameni cunosc faptul că, discernământul însoțit de iubire este ceea ce păstrează pe om sănătos, atât din punct de vedere mintal cât și duhovnicesc, sufletesc, spiritual. Oamenii smeriți, fie ei stoici sau creștini, fie creștini-stoici, nu caută să arate faptele lor bune lumii ori să ridicularizeze o persoană în public, să denigreze o ființă umană, ci ei doar fac ceea ce e deja în amprenta lor energetică. A fi bun și smerit este, așadar, o latură a întregii lor ființe, este parte a ADN-ului acestora, am putea spune.


Eu una nu am văzut om smerit și bun care să posteze pe internet câte și ce fapte drăguțe ar avea la activ, care să își pozeze dulăpiorul cu hăinuțe și încălțăminte, cică în ideea de a promova actele de caritate. Nu am văzut om bun și smerit care să caute să își demonstreze calitățile acestea, în orice manieră posibilă. De omul acesta își dorește a îndemna pe ceilalți la a fi mai darnici, mai harnici, mai cumpătați, el nu are a face decât să fie el însuși, iar toate celelalte se vor adăuga de la sine, așa cum oceanul adună toate gândurile și sentimentele sale.


Omul bun și smerit devine din ce în ce mai atent și mai conștient de gândurile și de faptele lui, de judecățile de valoare, fie ele din trecutul său, din prezent, sau chiar din viitor. Omul bun și smerit nu afișează fața unui individ nobil și demn, fără-de-care această societate nu ar putea exista, ci el chiar este după chipul și asemănarea existenței divine. 


Smerenia este, deci, Cheia spre Împărăția Cerurilor! Smerenia este cheia spre o viață și o lume mai bună pentru că, prin smerenie ne putem deschide orizonturile, aria de gândire. Altfel spus, smerenia nu doar că ne înnobilează sufletele și inimile, ci ne face mai inteligenți, mai înțelepți, mai plini de discernământ, mai maturi; ne ajută să dobândim și să cultivăm adevăratul nostru potențial creator, atât ca indivizi unici, dar și ca, colectiv, comunitate, popor, specie umană.


De aceea, personal, caut să îmi amintesc, cât de des se poate, că oricât de multe aș ști, nu știu (mai) nimic! Acest exercițiu este foarte util fiindcă îți antrenează mult psihicul, voința, căința. Poate sunt cam dură, dar cert e că mă simt mult mai bine, mai liniștită, astfel. Apoi, îmi amintesc că, cunoașterea este și un miracol, dar poate fi și o povară. Atunci, aleg să cunosc doar ceea ce poate fi de folos umanității, să cunosc și să exprim acea cunoaștere cât se poate de bine, clar, frumos, spre folosul nostru, al tuturor.


Deci, când înțelegem că nu putem fi Dumnezeu în Sinea Sa, că nu putem fi Creatorii Noștri (Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt), realizăm că, ceea ce contează este ca ceea ce cunoaștem să ne ajute și pe noi dar și pe cei din jur, nu să alimenteze teama, depresia, invidia, mândria și, mai ales, ura unii față de ceilalți! Cu alte cuvinte, adevărul meu este doar o parte, o mică fracțiune, din Adevărul Absolut, și este perfect așa cum este(...) altfel, ființa mea ar fi fost demult copleșită de toată acea cunoaștere, corect?! Deci, Smerenia este Cheia care deschise porțile Raiului. Smerenia, Credința și Iubirea sunt Duhul Sfânt, Iisus Hristos, Dumnezeu Tatăl, Creatorul sufletelor noastre, (din noi)!


De aceea, principala cerință a lui Dumnezeu de la om este ca acesta să umble smerit cu Dumnezeul lui!! De altfel, Domnul Iisus a și arătat la rândul Său că, smerenia este un ideal pe care creștinul ar trebui să-l adopte, zicând: "Oricine se va smeri ca acest copilaș va fi mai mare în Împărăția cerurilor." (Matei 18:4). Atenție, să nu cădem chiar și aici, citind acestea, în mândrie! Şi, în definitiv, cu ce se poate lăuda omul? Fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii, fiecare dar, fiecare talent, toate vin de la Dumnezeu în care "avem viata, mișcarea și ființa" (Faptele 17:28). Iar în lumina crucii, până și așa-zisa noastră neprihănire seamănă mai degrabă cu o "haină mânjită" (Isaia 64:6). Atunci, cu ce ne mai putem lăuda?!


Smerenia și Dreptatea, de pildă, sunt două concepte diferite, dar care se pot întrepătrunde. Dreptatea este de 3 feluri: divină, instituțională, personală. Omul poate alege să apeleze la toate acestea sau nu, cu smerenie sau cu mândrie. Este alegerea sa.  Mândria îi va întuneca omului judecata, iar acesta poate alege a-și face o dreptate personală atroce, care nu mai e dreptate. Acest lucru înseamnă că ființa devine dezumanizată, asemeni răufăcătorului ei.


E nevoie așadar și de curaj pentru a începe călătoria întru smerenie! Un om temător renunță cu greu, mai deloc, la orgoliul său. Temerile noastre ne pot întunecă judecata. Energia aceasta poate fi folosită altfel, într-un mod mai productiv, mai benefic. Și perspectiva biblică este una vastă. 


Nu putem cuprinde deci în toate paginile lumii exemplele smereniei și cum se manifestă aceasta. Sunt smerit(ă) când conștientizez măreția Creatorului și a creației Sale și, astfel, începem a-mi fructifica recunoștința. Dar, pot fi smerit și într-o situație conflictuală cu cineva, înțelegând că și acela este copilul Domnului.  Un alt exemplu, totuși: există mii de persoane care ajută copiii din Africa, sute care merg anual acolo și, totuși, noi nu le vedem, poate pe doar o foarte-foarte mică parte din ele(...) dar, asta nu înseamnă că, acești oameni nu există. Noi nu îi vedem, dar totuși ei există. Sunt mii de persoane, chiar și în România, care ajută copiii cu handicap sau pe cei care au fost abuzați, pe mamele singure care au preferat să nu avorteze. Aceste persoane chiar există, doar că noi nu le vedem.


Așa ar fi bine și sănătos să gândim și să nu venim cu prezumpții care ne pot limita aria de gândire și de dezvoltare. Altfel spus, dacă o persoană nu își etalează faptele bune pe internet, nu înseamnă că aceasta nu le face.


Articolul se poate găsi și pe contul personal de Facebook, mai exact: aici și aici.