The Fruits of Clarity

03.03.2020

Atâta timp cât noi conștientizăm ideea de nimic, atunci nimicul nu mai există, el fiind anulat de însăși ideea existenței sale. Fiecare dintre noi înțelege câte ceva din viață și, totuși, e foarte puțin, e aproape cât un nimic, însă intensitatea și profunzimea trăirilor, revelațiilor, sentimentelor, este cea care contează. Există un univers interior, așadar, în fiecare din noi și, totuși, omul nu îl observă, nu îl îngrijește; nu îl preocupă acest aspect. 


Acest univers interior este dat de simțămintele și gândurile noastre, de sensibilitatea noastră, iar la încheierea unui ciclu pe acest pământ el se revarsă în spațiul divin, acolo unde îi este locul, un spațiu alimentat de însăși izvorul cel fără-de-moarte, Dumnezeu, ci nu în vid(...) nu într-un nimic. Aceasta este o observație. Observația în sine nu poate constitui un argument, fiind doar o observație care conduce, mai apoi, la o teorie. Însă, Știința nu ar fi putut evolua dacă nu existau astfel de observații care ulterior, prin studii și experimente, să se concretizeze și în argumente.


La fel și medicina sau robotica sau chiar religia. Cândva, oamenii se închinau la Soare, Lună, stele, râuri, pietre, văcuțe, nuferi. Apoi, se închinau teoriei darwiniste și heliocentrismului; științei nimicului de atunci mai pe scurt.
Apoi, au început a proslăvi mașinăriile, motorul cu aburi, luxul și altele: televizorul și sexul grotesc; o altă formă nimicitoare a nimicului. Apoi, a apărut noua știință-religie, adică Informatica. Acum, religia lumii este Inteligența Artificială; transhumanismul.


Acestea sunt tot niște observații, care au o logică a lor. De aceea, noi ne aflăm în punctul culminant al unei ere, al unui Imperiu; sau cel puțin în intriga programului acesta. Cândva era Imperiul Babilonian, Bizantin, ori cel Roman. Când oamenii s-au dezumanizat și reprezentanții statului au devenit despotici, imperiul în sine a căzut.
China, America, Elveția, România, se aseamănă foarte mult prin simplul fapt că, fac parte din aceeași eră: o eră a iluziilor, în care România și locuitorii ei sunt niște cobai; în principiu. ( a se vedea, legea obligativității vaccinării) Adesea, oamenii sunt mai slabi aici, mai domoli, mai ușor de testat și manipulat.


Unele fenomene sociale iau o amploare predeterminată, cum ar fi Patriarhia (Patriarhat) care aruncă pastile ecumeniste, aceasta fiind mână în mână cu reprezentanții Vaticanului, ai Ierusalimului, și ai "Statului Suprem". Probabil ați auzit de cele două comunicate minune cu "lingurița de argint". Dar de Liturghia Feministă, cu femeile deloc feminine, din data de 8 martie, ați auzit?! Observ cum se încearcă a se implementa un stat polițienesc sub egida unei democrații, de fapt. 


Avem tot ce ne trebuie: fiecare oraș (district) este echipat cu sute-mii de camere de supraveghere, în Iași fiind peste 889 astfel de echipamente; avem un motiv de vaccinare obligatorie: corona virus; avem cuptorul cu radiații 5G; se pregătesc buletinele biometrice; urmează cipurile. Bineînțeles că, există și aparente avantaje ale acestor chestiuni: mai puține posibile crime, violuri, hoții; reducerea unor costuri din bugetul statului pentru hârțogăraie; aparenta protecție a mediului; eficientizarea timpului de lucru; noi job-uri pentru cei care vor fi la butoane ș.a.m.d


Însă, care este prețul pe care îl plătim și îl vom plăti?! Aceasta este adevărata întrebare, adevărata problemă. Cum vom plăti noi când, cât de curând, totul va fi ultra-tehnologizat(...) La locul de muncă plătim cu timpul nostru din viață, în relații plătim cu sentimente, cu inima, la școală plătim cu mintea, fiindcă ne lăsăm mintea modelată de profesorii noștri fie că vrem sau nu vrem, fie de conștientizăm sau nu. Aici, oare, cu ce vom plăti? Sper că, nu cu ultimul gram de libertate ori cu sufletul.
Cu toate acestea, noi- copiii lui Dumnezeu- ai unui Dumnezeu al Iubirii, nu putem fi răi, adică nu se poate să fim răutăcioși, mânioși, perfizi, malițioși, nu putem afurisi (blestema), doar în ideea de a ne proteja de ceea ce ni se pregătește.



Există multe alte căi, mult mai mature, mai pline de discernământ, mai puțin costisitoare și obositoare, mai eficiente pe termen lung(....) trebuie doar să avem capacitatea a ne deschide spre aceste idei, pentru a le putea vedea și, apoi, implementa. Avem nevoie de înțelepciune. Apoi, vom înțelege mai bine teoria nimicului. Iată, o altă observație...


Articolul se poate găsi și pe contul personal de Facebook, mai exact: aici .