The Creation and The Creator

Dragile mele doamne și minunaţi domni, în următoarele trei eseuri vom face o recapitulare a primei serii din acest nou blog(...) o recapitulare care, printr-o coincidență destul de plăcută, se armonizează deosebit de bine și de frumos cu primul capitol din cartea mea Metamorphosis. Astfel, amintim că, conform celor spuse atât în această culegere de aforisme în versuri, menționată anterior, cât și conform textelor precedente, nu se pune problema de vreo confuzie sau dispută între Creație și Creator, fiindcă:

I. Creaţia. Suntem noi Dumnezei?

a) Creaţia este chintesenţa eternităţii și mama prosperităţii. Creaţia este un glob de lumină- o spectaculară uniune divină.

b) A crea înseamnă a avea curajul de a lăsa mintea pradă inimii. Inima, parte divină materializată în timpul fizic din Dumnezeu-Creatorul, fiind sursă și, totodată, canal de putere-lumină.

c) Deci, când omul cunoaște puterea inimii sale, când activează și acţionează în sensul benefic inimii, devine co-creator, plăcut, în acest univers; universul fiind un mecanism de manifestare a voinţei Creatorului-Suprem.

II. Timpul Creat și Timpul Perceput; exemple de creaţie

a) Timpul poate fi înţeles din două perspective, anume: 

a1) timpul vizibil, ca de pildă alternanţa zi-noapte, trecerea anotimpurilor, procesul de îmbătrânire, a2) și dintr-o perspectivă a percepţiilor noastre, cum ar fi faptul că, deși cu toţii avem 24 de ore într-o zi, fiecare percepe, trăiește și își gestionează diferit timpul; unii reușind să fie mai productivi, alţii simţind că timpul ba ar trece foarte greu, ba prea repede, nereușind astfel să ducă la bun sfârșit o simplă sarcină.

b) Deci, începutul timpului, cel perceput de om cât și cel creat de Dumnezeu, este gândul. Începutul gândului este conștiinţa; conștientizarea gândului gândit. Începutul conștiinţei este existenţa.

c) Rezultă că, în dimensiunea noastră existenţială, timpul fie poate fi aliatul omului înţelept, fie dușmanul omului zăpăcit, ori înșelător din prisma celui indecis dar, cumva, grăbit.

III. Emoţii și sentimente. În mintea inimii iubirii

a) Iar această creaţie a Dumnezeului-Creator, cel care ne-a oferit darul liberului arbitru, adică de a decide dacă vom merge pe calea de lumină sau nu, s-a făcut cu, prin, și din Iubire.

b) Iubirea fiind motorul cu aburi al vieţii, iar ignoranţa, pe de altă parte, fiind precum acea curmare a razelor dimineţii. Iubirea fiind izvorul smereniei, a smereniei cea dătătoare de înţelepciune; înţelepciunea în sine fiind aducătoare de pace, liniște, iubire și armonie.

c) Rezultă că, cei ce au ucis iubirea, poetic zis, își calcă în picioare mântuirea. Adică, cei ce au ucis iubirea din ei și-au spulberat fericirea, îndepărtându-se de Bunul și Milostivul Dumnezeu, Creatorul nostru, fiindcă Dumnezeu Este una și aceeași cu Iubirea.

Deci, cine cultivă iubirea atât în sine cât și în jurul său, sub toate formele și aspectele ei, lucrează de fapt la relaţia sa cu Dumnezeu; lucrează la mântuirea (fericirea) sa; lucrează la această conlucrare divină: creaţia! 🙏 ❤❤❤