Povestea Aurorei

Personajul Aurora, pe de altă parte, este unul foarte complex din punct de vedere spiritual, comparativ cu personajul Ana. Utilizând tehnica antitezei, am reușit astfel să conturez tipologia femeii puternice pusă sub tiparul apolinicului, a femeii care face cu măiestrie trecerea de la o stare continuă de luptă cu sine și cu cei din jur, la o stare de pace cu sine, la o stare de joacă.

Aurora este femeia care refuză să renunțe la valorile ei sufletești și morale, este femeia care refuză să renunțe la credința ei, implicit la filosofia ei de viață. Aurora este cea care caută să afle înțelesul lucrurilor până în chintesența lor și care, la un moment dat, reușește prin intermediul echilibrului emoțional dobândit să dea o structură aparte năzuințelor ei, îmbogățind și înmiresmând, astfel, viețile celorlalți.

Vorbim despre femeia care a reușit să spargă barierele programelor mentale induse de colectivitate, dar mai ales de familia ei (... ) o familie modestă, care i-a insuflat adeseori teama, care i-a creat o stimă de sine foarte scăzută, conducându-o astfel pe tânăra Aurora spre un vânt năprasnic.

Vorbim despre femeia care a reușit să evolueze de la tânăra ce se zbătea într- o lume a paradoxurilor, la o femeie care a reușit să vadă dincolo de timp și dincolo de limitele. În căutările sale, Aurora, o tânără domnișoară de o frumusețe rară, ce îi izvora din interior, cu ochii-i de smarald și pielea-i de diamant, cu păru-i pământiu și câte șuvițe aurii, cu trupu-i gingaș și maiestos și buzele-i trandafirii, cu vorba-i ca o șoaptă caldă și tandră și cu privirea-i profundă veșnic căutând să te pătrundă, îl întâlnește pe acest tânăr misterios care este dispus să o ajute cu tot ce are nevoie, inclusiv în dezvoltarea ei spirituală.

Numai că, vom vedea că această cale spirituală pe care o ghidează tânărul șarmant este o cale a tenebrelor, deosebit de frumos ambalată într-un joc de lumini. O stare de îndoială începe să sălășluiască în Aurora, deși în aparență totul este în ordine. Întrebări fără răspunsuri coerente, întrebări fără răspunsuri exacte: acestea le primește Aurora de la primul ei prieten.

Suspiciunile ei sunt, mai apoi, confirmate de o scrisoare primită de la cea mai bună prietenă a ei, Eleonora. Povestea Eleonorei este pe cât de interesantă pe atât de dureroasă. Aflăm că aceasta a ales să își pună capăt zilelor în urma unei decepții provocată de un derbedeu, după cum îl numește ea, care i-a pricinuit multe necazuri; un om destul de asemănător prietenului Aurorei chiar.

Astfel, în urma acestei scrisori și a unor cercetări minuțioase, Aurora decide că trebuie să se elibereze de mrejele tânărului, dar acesta izbândește, ca prin farmec, să o aducă înapoi în viața sa. Însă nu pentru mult timp, căci destinul pregătea ceva nou pentru ea; destinul pregătea să aducă un nou om în viața ei.

După o perioadă îndeungată de suferințe, Aurora îl întâlnește pe David (... ) se bucură nespus de mult de fiecare clipă petrecută de el, ignorând totuși faptul că sufletul ei tânjește după ceva mai mult decât o simplă prietenie.

Astfel, pentru o bună perioadă îi găsim pe cei doi într-o contopire spirituală profundă, animați fiind de aceeași credință, practic de legătura lor într-u Hristos, animați de aceeași filozofie de viață, adică o filosofie în care primează ideea de Armonie, Bine, Adevăr, ș.a.m.d. Însă, după cum bine se știe deja, de la iubirea de tip philia la iubirea de tip eros cale lungă nici că e (... ) "și dulcele-amor prin degetele lor s-a scurs... și într-un sărut, atât de fierbinte, infinitul l-au cuprins... Pe când valurile timpului s-au ciocnit de cer, formând un cerc și un dulce mister." Dar, aflând de existența unei alte femei în viața lui, o umbră a trecutului său după cum o numește chiar el, care își tot face simțită prezența în povestea lor de dragoste, Aurora alege să se retragă neștiind tot adevărul și provocând o mare de lacrimi în David.

Să fie oare acesta un act de lașitate sau de moralitate? Tu ce crezi?! Să își fi ratat Aurora un destin minunat alături de David? Să fi refuzat acest dar divin din pură naivitate sau din cauza unor idei exagerat de scrupuloase? Întrebarea fundamentală care tot apare aici este: "Oare unde trăiește Aurora: în trecut sau în prezent?"