Povestea Aurorei

04.12.2017

Aurora este o tânără care refuză să renunțe la valorile ei sufletești și morale, la credința ei și, nu în ultimul rând, la filosofia ei de viață. Aurora reprezintă prototipul acelei femei care, caută să afle înțelesul lucrurilor până în profunzimea lor și care, la un moment dat, reușește acest lucru; reușește să dea o structură aparte năzuințelor ei... îmbogățind, totodată, viețile celorlalți.

Utilizând tehnica antitezei, am să dorit să conturez tipologia femeii puternice pusă sub tiparul apolinicului, o tipologie a unei femei care face cu măiestrie trecerea de la o stare de apatie, de la o neîncredere constantă în propria persoană, la o stare de joacă. Vorbim, așadar, despre o femeie care a reușit să spargă barierele programelor mentale induse de familia ei; de o familie modestă care i-a insuflat adeseori teama față de societate, care i-a creat această stimă de sine foarte scăzută, deși realitatea era cu totul alta, conducându-o, astfel, spre un vânt năprasnic.

Vorbim despre femeia care a reușit să evolueze de la o persoană care se tot zbătea, într- o lume a paradoxurilor trăind, la o femeie care a reușit să vadă dincolo de timp și dincolo de limitele; mai ales de limitele pe care și le creea chiar ea. În căutările sale, această ființă de o frumusețe rară cu ochii-i de smarald și pielea-i de diamant, cu păru-i pământiu și câte șuvițe rebele aurii, cu trupu-i gingaș și maiestuos și buzele-i atât de umede, cărnoase și trandafirii, cu vorba-i ca o șoaptă caldă și tandră și cu privirea-i profundă veșnic căutând să te pătrundă, îl întâlnește pe acest tânăr misterios care este dispus să o ajute cu tot ce are ea nevoie; inclusiv în dezvoltarea ei spirituală.

Numai că, vom vedea că, această cale spirituală pe care o ghidează tânărul nostru șarmant este o cale a tenebrelor, deosebit de frumos și de bine ascunsă într-un spectacol de lumini. O stare de îndoială începe să sălășluiască în Aurora, deși, în aparență, totul este în ordine. Întrebări fără răspunsuri coerente, întrebări fără răspunsuri exacte: acestea le primește Aurora de la primul ei prieten. Suspiciunile ei privitoare la acest foc misterios și periculos, un foc ce-l întreținea pe acest binefăcător al ei, sunt confirmate de o scrisoare primită de la cea mai bună prietenă- pe numele ei Eleonora.

Povestea Eleonorei este pe cât de interesantă pe atât de dureroasă. Aflăm că, aceasta a ales să își pună capăt zilelor în urma unei decepții provocată de un derbedeu, după cum îl numește ea, care i-a pricinuit multe necazuri; un om destul de asemănător prietenului Aurorei chiar. Astfel, în urma acestei scrisori și a unor cercetări minuțioase, Aurora decide că trebuie să se elibereze de mrejele tânărului, dar acesta izbândește, ca prin farmec, să o aducă înapoi în viața sa. Însă, nu pentru mult timp... căci, destinul pregătea ceva nou pentru ea; destinul pregătea să aducă un nou om în viața ei.

După o perioadă îndelungată de suferințe, Aurora îl întâlnește pe David (... ) se bucură nespus de mult de fiecare clipă petrecută alături de el, ignorând  sufletul ei care tânjește după ceva mai mult decât o simplă prietenie.

Astfel, pentru o bună perioadă îi găsim pe cei doi într-o contopire spirituală profundă, animați fiind de aceeași credință, practic de legătura lor întru Hristos, animați de aceeași filozofie de viață, adică o filosofie în care primează ideea de Armonie, Bine, Adevăr, ș.a.m.d. Însă, după cum bine se știe deja, de la iubirea de tip philia la iubirea de tip eros cale lungă nici că e...  "Și dulcele-amor prin degetele lor s-a scurs. Într-un sărut, atât de fierbinte, infinitul l-au cuprins; pe când valurile timpului s-au ciocnit de cer, formând un cerc și un dulce mister." Dar, aflând de existența unei alte femei în viața lui, o umbră a trecutului său după cum o numește chiar el, care își tot face simțită prezența în povestea lor de dragoste, Aurora alege să se retragă, neștiind tot adevărul și provocând, astfel,  o mare de lacrimi în David.

Să fie oare acesta un act de lașitate sau de moralitate? Tu ce crezi?! Să își fi ratat Aurora un destin minunat alături de David? Să fi refuzat acest dar divin din pură naivitate sau din cauza unor idei exagerat de scrupuloase? Întrebarea fundamentală care tot apare aici este: "Oare unde trăiește Aurora: în trecut, în viitor sau în prezent?"