Povestea Anei

04.12.2017


Ana reprezintă prototipul acelei adolescente care, până într-un anumit punct, a dus o viață de huzur(... ) razele soarelui pictându-i zâmbete în sufletu-i zglobiu, curcubeul jucându-se sprinten prin păru-i ca spicele de grâu și luna mângâindu-i ochii ca cerul azuriu; bucurându-se de lecțiile alerte de vioară de după-amiază și de poveștile cu tâlc de seară ale preaiubitului domn Alexander, nimeni altul decât capul familiei. Toate acestea, până când, cea mai importantă ființă din viața ei, bunicul ei, s-a stins din viață lăsând în urma sa doar amintirile unei cărți cu fundă aurie.

Cu toate că, Ana are la dispoziție jurnalul domnului Alexander, această carte cu fundă aurie, din care ar putea învăța câte ceva din experiența de viață a acestuia, marcată fiind acum de frici și de egoism, aceasta alege o nouă abordare asupra vieții; fapt care nu îi va aduce niciun serviciu. Astfel, pusă fiind în față în față cu drumului vieții ei, Ana se tot întreabă: "A accepta sau a nu accepta faptul că, există această forță numită ea destin, această forță care orânduiește anumite lucruri, în anumite momente-cheie, în toate planurile existențiale?! A accepta sau a nu accepta faptul că există, totuși, această Lege a naturii?!"

Și în viitorul apropiat, de altfel, o găsim pe Ana în aceeași situație; o găsim în fața unei noi dileme: "A-și păstra iubitul lângă ea cu orice preț sau a-l lăsa liber?!" Cu o nouă dramă ivindu-se, între timp, de după colț, Ana refuză în continuare să accepte că nu poate controla totul. Astfel, din pricina unei mândrii nefondate și a subiectivismul, Ana îl pierde și pe cel de al doilea bărbat important din viața ei- pe mult iubitul David. Neconștientizând motivul principal pentru care acesta a luat decizia de a o părăsi, Ana începe să considere o terță persoană vinovată de toate problemele ei; proiectându-și, astfel,  toate frustrările asupra tinerei Aurora.

Aceasta este Ana, din prima parte a tinereții ei. Ana, o femeie care nu a știut cum să țină piept evenimentelor mai puțin plăcute, o femeie care a preferat calea cea ușoară; adică o cale a șiretlicurilor(... ) ea este acea femeie care nu înțelege faptul că, un bărbat care a fost câștigat mai întâi prin așternuturi, va fi alături de tine pentru o perioadă limitată. Această Ana nu realizează că, un bărbat căruia i-ai cucerit sufletul, inima și mintea, mai întâi de toate, va fi alături de tine pentru o eternitate de bunăvoie; nesilit de nimeni.

Indirect, Ana ne arată că adevărații oameni puternici sunt acei oameni cărora nu le este frică să fie ei înșiși, cărora nu le este frică să își asume responsabilitățile; sunt acei oameni plini de viață, încă cu zâmbetul pe buze, chiar dacă au suferit mult. Oamenii puternici sunt plini de discernământ și's autentici... pe când, cei care doar par de fapt nu sunt! Ana, cea care face trecerea de la ipostaza adolescentei naive la ipostaza tiparului dionisiac, se află în viitorul îndepărtat la o nouă răscruce de drumuri: "A ucide sau a nu ucide ultimul gram de puritate, ultimul gram de copil, din ea?!";  "A se răzbuna, sau nu, pe Aurora?!" Tu ce crezi că va alege?!