Povestea Anei

04.12.2017


Personajul Ana este prototipul acelei adolescente care, până într-un anume punct, a dus o viață de huzur, am putea spune (... ) razele soarelui pictându-i zâmbete în sufletu-i zglobiu, curcubeul jucându-se sprinten prin păru-i ca spicele de grâu și luna mângâindu-i ochii ca cerul azuriu; bucurându-se de lecțiile alerte de vioară de după-amiază și de poveștile cu tâlc de seară ale preaiubitului domn Alexander, nimeni altul decât capul familiei.

Toate acestea s-au întâmplat până când, cea mai importantă ființă din viața acesteia, bunicul Alexander, s-a stins din viață, lăsând în urma sa doar amintirile unei cărți cu fundă aurie; evenimentul în sine scoțând la iveală o latură plină de angoase a fetei, scoțând la iveală latura ei întunecată.

Vom vedea că această Ana insistă să înlocuiască lipsa bunicului prin orice mijloace posibile, devenind posesivă cu tot ceea ce consideră că îi aparține, indiferent că vorbim de un bun material sau de o persoană, tocmai din frica de a nu-l/o pierde exact cum l-a pierdut și pe înțeleptul casei sale. Și cu toate că are la dispoziție jurnalul domnului Alexander, cartea cu fundă aurie, din care poate învăța din experiența de viață a acestuia, Ana, marcată fiind acum de egoism, alege o abordare care nu îi va aduce nici un serviciu.

Astfel, aceasta este pusă în fața unei prime decizii foarte importante, anume: "A accepta sau a nu accepta, totuși, faptul că există această forță numită destin; această forță care orânduiește anumite lucruri, în anumite momente-cheie, în toate planurile existențiale?!

A accepta sau a nu accepta faptul că există această Lege a naturii?! "În viitorul apropiat o găsim pe Ana în aceeași situație, anume, de data aceasta pusă în fața unei noi dileme, mai exact:"A-și păstra iubitul lângă ea cu orice preț sau a-l lăsa liber?! ", o nouă dramă ivinu-se acum în viața acesteia (... ) Iubitul Anei, considerând atât de josnice și de imorale metodele utilizate de partenera lui pentru"a-l păstra "alături de ea, alege să plece decât să se piardă pe sine; iar tânăra, din pricina subiectivismul ei, nu conștientizează motivul real și principal pentru care acesta a luat respectiva decizie, începând să considere o terță persoană, responsabilă pentru toate dificultățile ce au apărut de la o vreme încoace în peisajul ei mirific, văzând această persoană ca fiind adusă de către aceeași forță care oricât de mult ar încerca nu o poate controla, anume destinul.

Aceasta este tânăra femeie Ana: o femeie care nu a știut cum să țină piept întâmplărilor ce au năvălit în viața ei, o femeie care a ales calea cea ușoară, o femeie care nu înțelege faptul că un bărbat care a fost cucerit mai întâi prin așternuturi ori care este ținut lângă o femeie prin intermediul acestor lucruri va fi alături de tine pentru o perioadă limitată, pe când un bărbat căruia i-ai cucerit sufletul, inima și mintea, mai întâi de toate, va fi alături în toate.

Drept urmare, Ana ne arată că adevărații oameni puternici sunt acei oameni cărora nu le este frică să fie ei înșiși, cărora nu le este frică să fie plini de viață și să fie autentici; ea ne arată că, cei care doar par de fapt nu sunt!

Ana, cea care face trecerea de la ipostaza adolescentei naive la ipostaza tiparului dionisiac, se află în viitorul îndepărtat la o răscruce de drumuri: "A ucide sau a nu ucide ultimul gram de puritate, de copil, din ea?!" Oare ce va alege?!