Poemul 3. "Domino în inima mea"

04.02.2018


Iată cum, în mod surprinzător, povestea mea nu a fost despre cum poți aduna comori materiale,

ci despre cum pot lua naștere cele mai mari temeri ale mele și chiar și ale tale.

Povestea acestea nu e pentru toți și pentru toate,

ci doar pentru cei care au curajul să se confrunte cu a lor realitate.


Să ne așezăm liberi, dară, alături de o stea

și să aprindem felinarele din inima ta.

Să deschidem ușa Domnului nostru Iisus Hristos,

Cel ce vindecă toate rănile, măduva spinării și fiecare os.


Să primim, cu iubire, și pe Ioan Botezătorul

bucurându-ne de faptul că, începând cu astă istorisire nu îi vom mai duce dorul.

"Într-o zi, un bolnav îl zări pe Sfântul Mucenic Hristea.

Pe o stâncă acesta sta, un toiag avea, iar în mâini ținea Biblia.


Sfântul, ca oricare altul, vine la a oamenilor chemare,

dar și când simte a lor mare întristare.

Cu vorba sa înțeleaptă,

spre sufletul bolnavului se îndreaptă și următoarele i le arată:


Din safire și din rubine o falnică fecioară s-a născut;

aceasta este teama acoperită de întunecatul duh.

Micuța copiliță printre ierburi alerga cu trufia și cu lăcomia,

dansând pe același ritm cu minciuna și cu furia.


Gingașă ca din nuferi scoasă,

zglobie precum o zânișoară voioasă,

pe om ea îl hipnotizează

și cu mrejele ei îl acaparează!


Aceasta-i teama, continuă el, ce-ți ține mintea ocupată.

În vise ea îți arată

proprietăți și funcții de conducere,

diverse metode de corupere,


urmând ca în altarul gazdei ei să nască

o boală grea dintr-o mască!

Însă, această gazdă nu o poate vedea

atâta timp cât este preocupată să-și dezmierde mândria.


Din falsele nestemate o himeră ea a-născut,

iar omul, din ce în ce mai mult, s-a temut.

Dar acum, confuzia, înrobirea și suferința s-au sfârșit,

pentru că la Domnul tu, bolnavule, ai venit!"


11 Februarie 2019,

Mănăstirea Putna, Suceava