Poemul 3. "Ano, lasă-mă! Tu ești otrava mea!"

Dețin atlasul inimii tale,

iar tu, busola sufletului meu.

Dețin vaporul lacrimilor tale,

iar tu ești ancora gândului meu!


Ai momente de iubire,

dar, acum, eu văd doar amăgire.

Am avut momente de iubire,

dar tu ai văzut dezamăgire!


Dețin parfumul viselor tale,

iar tu, sunetul zborului meu.

Dețin priviri nemuritoare,

iar tu, clipe istovitoare!


Îmi las păstrate amintirile frumoase,

iar tu le alegi pe cele misterioase.

Îmi las păstrat gustul buzelor tale,

deși tu ești otravă- ești otravă ființă neiertătoare!


Aleg să îmi fii ispită în casă

căci doar tu știi ce să-mi pregătești la masă.

Aleg să fii drogul vieților mele,

dar tu ai dispărut déjà din ele!


Ți-am spus că ești a mea pereche,

dar Universul m-a scos din acea poveste...

M-ai folosit- nimic mai mult sau mai puțin;

și acum, nimic din tine eu nu mai dețin!


Multe mi-ai mai reproșat (...)

deși, nu cred că asta am meritat.

Nimic nu ți-am reproșat (...)

deși cred că asta ai fi meritat!


Am deținut atlasul inimii tale,

iar tu, busola sufletului meu.

Am deținut mireasma gândurilor tale,

iar tu, nectarul spiritului meu.


Acum, totul e atât de trecător

încât mă risipsesc prin acest decor.

Aici, cu tine, totul e atât de cutremurător

încât simt că vreau să mor!


Cu ce Doamne am greșit

de în dragoste sunt mințit?!

Oare, de fapt, asta nu-i iubire?

oare-i doar un test pentru mine?!

11 Noiembrie 2017,

Cimitirul "Eternitatea" din Iași[1]


Note explicative

[1] În ziua de 11 Noiembrie 2017, Ana și David se întâlnesc, " întâmplător" , la mormântul răposatului domn Alexander. Pentru început, aceasta îngroapă cartea cu fundă aurie- jurnalul bunicului ei; urmând ca apoi să se confrunte cu inevitabilul: despărțirea definitivă dintre ea și David- sau cel puțin ce ar însemna încheierea unui ciclu din viață.