Poemul 1. "Incandescence"

Ce este omul? adesea m-am întrebat.

Unde s-a creat omul și cum s-a întrupat?

Ce înseamnă a fi om, de fapt?! pe tema aceasta mult am filozofat.

Am trasat o linie și îngerii Domnului la hora'ceasta mi s-au alăturat.

Ce este omul?

- Omule, floarea Mea dalbă:

tu ești zâmbet duios și cer luminos;

tu ești cântecul Meu de leagăn din flacăra iubirii scos.

Pentru Mine, omul e albul imaculat

căci prin el în soare mereu M-am scăldat.

Pentru Mine, omul e începutul oricărui vers[1]

și coloana din Univers.

Pentru Mine, tu ești sunetul zborului Meu(...)

îmi răspunse Dumnezeu prin Duhul Său.

Cum este omul?

- Omul este sculptura Mea perfectă:

de la umeri până la amprentă,

de la degete până la artera aortă,

de la puterea iertării până la puterea subconștientă.

Iată de ce fără el toată creația Mea ar fi efemeră!

Deci, ce este omul?! Omule, te-am găsit în trenul meu

și, drept urmare, îți voi spune care e povestea străbunului tău.

Fiu al Domnului, omule... oh, tu, cel ce ești etern călător:

tu ești reflexia trinității; tu ești nemuritor!

Ce definește omul? am continuat...

oare, fantomele trecutului său?

Ce înseamnă de fapt să fii bun sau rău?...

pe axa timpului îngerii Domnului cântă în cor mereu!

- Ce definește omul? un gentleman m-a întrebat.

Oare, modul în care zarurile și le-a jucat?!

Omul este definit de ardoarea frunții sale,

adică de fapte reale.

- Cum este omul? acesta a continuat.

Mă așez pe scaun... și pe birou văd un plic aruncat-

era scrisoarea Eleonorei, prietena mea,

și deodată m-am întristat.

Pe biletul ei scria:

"Dragă Aurora, spune-le, te rog, povestea mea(...)

Ceea ce citiți acum

este rămășag de rămas bun.

Numele meu este Eleonora... și credeam că sunt din Alfheim[2].

Cândva am dansat cu un prinț... să îi spunem Luceafărul străin.

La vals el m-a invitat

și recunosc că m-a fascinat.

Atunci, Luceafărul acesta mi-a zis:

-  Eleonora dragă, ți-ai dori să vizitezi un tărâm de vis?!

- Ce tărâm, prințul meu? am întrebat.

- Pământul... Locul unde omul s-a întrupat!

Pe o petală de trandafir întrebările le-am continuat

și, apoi, un porumbel cred că m-a mângâiat.

Ce este omul? prima dată l-am întrebat.

Cum este omul? și deodată o floare s-a uscat...

- Omul, draga mea elfă, este precum o sculptură perfectă:

de la artera aortă și până la puterea subconștientă.

El, omul, este precum osul piramidei din Ghizeh[3]

și aidoma spiralei din Melchisedec[4].

Omul este tot ceea ce vei descoperi

doar când pe meleagul lui tu vei fi.

Și acum, de la mine, acest dar primește-

laguna albastră[5] bijuteria aceasta se numește...

și uitându-se când la mine, când la ea,

ceva incantații Luceafărul acesta tot repeta:

- Eu, Luceafărul tău blând, te dezleg să ieși din lumea ta,

să îți deschizi ochii și să îți trezești conștiința!

Eu, Luceafărul tău blând, te ajut să crești,

să înflorești

și să vezi adevărul din interiorul tău.

Haide, Eleonoro: curaj; nu e greu!

Și astfel, încep să văd un om cu părul ca spicele de grâu

și ochii de culoarea unui râu.

Se pare că am fost bărbat;

mai exact un soldat.

De aici, imaginile sunt oarecum în ceață

și lângă mine mai am doar un fus și o ață.

Dar, apoi, deodată am observat ceva...

și cerneala cădea;

vedeam și flăcări în jurul meu-

acele flăcări erau de fapt de la șemineu.

Apoi, l-am zărit pe acel derbedeu;

cică pe Luceafărul meu.

- Eleonora, ce mai vezi?! acesta a continuat(...)

mi-a pus stiloul în mână și ceva, între timp, am semnat.

Și acum mă întreb: Ce rost au avut toate acestea

dacă mi-am pierdut cinstea? dacă am pierdut averea de la tata?

Nu am mai suportat batjocora, teama și toată drama

și, astfel, am ales să îmi curm viața.

Cândva, eu am fost Eleonora.

Astăzi, îți spun: Adio, scumpa mea Aurora!

3 Septembrie 2013, Castelul Peleș, Sinaia"

Aceasta este povestea Eleonorei-

prietena mea...

am început să plâng

și domnul de lângă mine, David, mi-a dăruit batista sa.

Aceasta a fost povestea unui om de la care, cândva,

chiar am avut ce învăța

și care, de atunci, m-a determinat

să văd dincolo de timp și dincolo de lumea aceasta!

21 August 2037,

Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași

Note explicative

✓ Explicarea titlului: Incandescence, din limba franceză, se traduce: strălucire 

[1] Expresia "Pentru Mine omul e începutul oricărui vers" se referă la bogăția cu care omul a fost înzestrat de către Dumnezeu; cum ar fi darul co-creație, darul creativității și darul imaginației.

Desigur că, nu orice vers, strofă sau poezie (de exemplu) este de natură divină (adică scrisă sub inspirație divină), la fel cum nu orice poezie este de sorginte demonică la fel cum nu orice lucrare este scrisă doar prin intermediul proprii noastre capacități de creație ș.a.m.d.

[2] În mitologia nordică, Alfheim (cu denumirile alternative Lichtelfenheim, Lichtalbenheim sau Liusalfheim) este un oraș care se găsește în cer și în care locuiesc geniile luminoase (spiritele bune) Elfi, care-i așteaptă acolo pe cei drepți. Se spune că, în acest loc se află palatul unuia dintre cei mai importanți zei nordici, pe numele său Freyr.

Aici, iubitul Eleonorei, prietena cea mai bună a Aurorei din perioada adolescenței, reușește să o convingă pe aceasta de faptul că este cetățeană de drept a orașul Alfheim, urmând ca tânăra să se identifice atât de mult cu o elfă din Alfheim încât uită de propria ei identitate. Practic, prin intermediul procesului de hipnoză, acest escroc îi crează Eleonorei o nouă percepție asupra realității pentru a-și putea însuși, mai târziu, averea lăsată de tatăl ei.

[3] Marea Piramidă din Gizeh (numit și piramida lui Kheops) este localizată pe Platoul Gizeh- orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

Aceasta este singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului; fiind construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia.

[4] Melchisedec- Conform lui Joshua David Stone, doctor în psihologie transpersonală şi consilier în domeniul terapiei de cuplu, de familie şi copii, în California, și recunoscut ca Maestru Ascensionat Integrat după moartea sa, ar exista un sector galactic local altfel spus ființa cosmică Melchisedec, din care noi oamenii, suntem ajutați, îndrumați și conduși de anumite entități în evoluția noastră individuală cât și planetară.

Aici, Luceafărul străin, după cum îl numește ea, o aduce pe Eleonora în așa numită eră a decepției. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu îi spunei Aurorei "Omul e începutul oricărui vers și coloana din Univers." , personificarea răului, adică Luceafărul străin, îi spune Eleonorei că, "omul este precum osul piramidei din Ghizeh și aidoma spiralei din Melchisedec."

[5] Laguna albastră, în limba latină lapis lazuli, este un amestec de minerale de culoare albastră, care pot avea în componența mineralogică lazurită, pirită, calcită sau cantități mici de diopsid, sodalit etc.

Se spune ca este una dintre cele mai vechi pietre de pe pământ; culturi străvechi precum egiptenii și babilonienii prețuind Lapis Lazuli mai mult decât aurul, fiind totodată și o piatră ce însoțea adeseori mumiile în mormânt, pentru a le ghida după moarte.