Meditație în Inima iubirii 

Inima mea nu are încredere în oameni, sufletul se dăruiește complet lui Dumnezeu, mintea refuză să accepte superficialitatea și ipocrizia aceasta care patronează modernitatea. Toată nădejdea a rămas și rămâne veșnic la Bunul Dumnezeu. 

Au trecut mulți ani de atunci, de când credeam în naivitatea lor. Lumea aceasta e o lume mult prea rece, tristă și goală, obositoare, e o lume a măștilor. Suspans: plec, fug, alerg cu repeziciune, cu bucurie, în brațele lui Dumnezeu. Mă retrag în natură, într-o cochilie, la umbra copacilor, mă odihnesc în lumina Domnului Dumnezeului meu. Am privit cerurile, focurile și apele, am privit imperiile cum s-au ridicat ori s-au prăbușit peste noapte. Am pătruns vulcanii, am simțit un cutremur sufletesc: un adevărat tsunami, drept mărturisesc. S-au așternut de toate peste ăst sfânt pământ. S-au zidit castele, ca, mai apoi, să ajungă toate ruine, mormânt! 

Mă rostogolesc prin amintiri. Am rămas cu dulceața unor pure, adolescentine, gingașe iubiri. S-au petrecut multe de atunci și zilele încă mi le port prin a mea singurătate, acolo unde sfetnici dintre cei mai buni îmi sunt luna și soarele, iar stelele - surate. A trecut timpul, am trecut și noi prin el, s-au strecurat suspinele printr-un zâmbet de om sprintenel. Un singur lucru mi-ar rămâne regret la finele nopții. Acela că nu am știut să mă bucur mai mult de darurile vieții. Mi-aș dori ca oamenii să nu se mai mintă unii pe ceilalți și să învețe a se iubi ca frații. Tot așa precum ploaia binecuvântează frunzele, arborii și florile, așa să se iubească și ocrotească și oamenii; să nu fie mai răi decât hienele și demonii. Oare va exista cândva o asemenea zi? 

Până una-alta, mă bucur de singurătatea mea, căci singurătatea mi-e mumă, prietenă, confidentă! Aici e pace, liniște, calm, trăiesc sincere momente de veselie. Solitudinea pentru unii e o spaimă, pentru alții refugiu, regenerare, pură terapie. În solitudine se extrage seva înțelepciunii. De momente de solitudine avem nevoie fiecare dintre noi ca să ne reculegem, ca să învățăm cui să dăm ori nu crezare, mai cu seamă la vreme de război. Solitudinea împărtășită cu Dumnezeu e un dar, e o încununare a loialității tale față de Creatorul tău. Solitudinea pentru unii e nebunie, pentru alții binecuvântare!

- Extras Metamorphosis, Lady Nicoll-Hellen

Cuvinte cheie: solitudine, însingurare, izolare, singurătate, contemplație  

Painting: Mary Magdalene, 1630-31, Artemisia Gentileschi. Palace Museum Sursock

Article about the artist: here