În inima iubirii

25.06.2021

Inima mea nu are încredere în oameni, sufletul se dăruiește complet lui Dumnezeu; mintea refuză să accepte superficialitatea, ipocrizia aceasta care patronează modernitatea(...) toată nădejdea a rămas și rămâne veșnic la Bunul Dumnezeu.


Au trecut mulți ani de atunci, de când credeam în naivitatea lor(...) Lumea aceasta e o lume mult prea rece și tristă, goală, obositoare, e o lume a măștilor. Suspans: plec, fug, alerg cu repeziciune; cu bucurie în brațele lui Dumnezeu! Mă retrag în natură, într-o cochilie, la umbra copacilor mă odihnesc în lumina Domnului Dumnezeului meu.


Am privit și cerurile, și focurile și apele. Am văzut mii de imperii, familii, cum s-au ridicat ori s-au prăbușit toate peste noapte. Am pătruns și vulcanii, am simțit un cutremur sufletesc: un adevărat tsunami, drept să mărturisesc. S-au așternut de toate peste ăst sfânt pământ; s-au zidit castele ca apoi să ajungă toate ruine(...) mormânt!


Mă rostogolesc prin amintiri: am rămas cu dulceața unor pure, adolescentine, gingașe iubiri. S-au petrecut multe de atunci și zilele, încă, mi le port prin a mea singurătate; acolo unde sfetnici dintre cei mai buni îmi sunt luna și soarele; iar stelele surate.


A trecut timpul, am trecut și noi prin el. S-au strecurat suspinele printr-un zâmbet de om sprintenel. Un singur lucru mi-ar rămâne regret la finele nopții: că nu am știut să mă bucur mai mult de darurile vieții.
Mi-aș dori ca oamenii să nu se mai mintă unii pe ceilalți și să învețe cu adevărat a se iubi ca frații; tot așa precum ploaia binecuvântează frunzele, arborii, florile; așa să se iubească și ocrotească și oamenii; să nu fie mai răi decât hienele și demonii! Oare va exista cândva o asemenea zi?!


Până atunci mă bucur de singurătatea mea, căci singurătatea mi-e mumă, prietenă, confidentă. Aici e pace, liniște, calm; trăiesc sincere momente de veselie! Solitudinea: pentru unii e o spaimă, pentru alții refugiu, regenerare, pură terapie! în solitudine se extrage seva înțelepciunii.
De momente de solitudine avem nevoie fiecare dintre noi: ca să ne reculegem, ca să învățăm cui să dăm ori nu crezare, mai cu seamă, la vreme de război.  #writersforlife #writercommunity #art