Human nature and Philosophy

10.10.2019

În discuţia de data trecută vorbeam despre Om și despre facultatea sa sufletească, empatia, vorbeam despre om ca fiinţă iubitoare-empatetică, iar principalul mesaj al textului era că: "acolo unde nu e iubire, nu e fericire. acolo unde nu s-a dobândit înţelepciune, nu e de fapt linişte. iar unde nu e linişte, nu avem nici pace. deci, unde nu e pace, nu e vorba de vreo fericire." extras din Metamorphosis.


Însă, făcând o mică paranteză, totuși, vă invit să încercăm să răspundem la întrebarea: "Ce este Iubirea?". Și meditaţia mea de astăzi, pe marginea acestui subiect, ar suna cam așa: Iubirea nu e o târguială; garantat. Iubirea e dăruire, e comuniune, e compasiune; iubirea e viaţă în armonie. Iubirea sălăşluieşte în smerenie, iar smerenia zideşte cea mai înaltă formă de înţelepciune: iubirea! Iubirea e iubire, ci nu pretinde a fi iubire: ea nu te acceptă dintr-un compromis, ci te iubeşte şi te preţuieşte pentru omul minunat care eşti.Iubirea e dincolo de porţile limitate ale unui raţionament stupid. 


Iubirea e cea mai elevată, mai distinsă, mai rafinată, formă de expresie; ea e mai profundă decât orice carte scrisă, nescrisă, sau studiată, vreodată... pentru că, iubirea le cuprinde pe toate acestea şi mult mai mult de atât. Iubirea nu e un schimb de bunuri şi servicii, ci e un parteneriat; iubirea nu înşeală ci rămâne reală; ea nu blamează ci încurajează. Iubirea nu sfidează, ci în faţa centrului iubirii cu dragoste îngenunchează. Iubirea este absolutul cuprins într-o ramură de infinit. Iubirea este totul: o vedem în fiecare răsărit şi asfinţit, în fiecare clipă de căință, ceas de voinţă, grăunte de credinţă... acolo e iubirea, şi mai mult de atât. 


Astfel, privind în lumina sufletului omului, a iubirii sale, vom observa că lumea nu se poate îmbunătăţi prin apel la răzbunare, ci prin dragoste, smerenie, prin credinţă faţă de creaţie și, bineînţeles, faţă de creatorul ei. Așadar, toate aceste persoane care distrug o parte din creaţie fie prin avort, viol (sub orice forme ar fi acesta), fie prin crime împotriva naturii, a animalelor, a umanităţii, a educaţiei, nu fac decât să ucidă dragostea din ele.


Astfel de persoane ucid dragostea din ele, ucid smerenia și credinţa, adică tăria sufletului și psihicului nostru, ucid virtuţi care le pot servi înspre a-și modela viaţa în sensul plăcut creatorului și benefic lor deopotrivă; astfel de persoane merg în sens contrar principiilor de funcţionare a universului, a acestui mecanism de manifestare a voinţei Marelui Creator și a micilor săi co-creatori: noi. Deci, făcând apel la răzbunare devenim oglinzi ai celor cu, care am fi în război; dorința de răzbunare, din punctul meu de vedere, fiind de fapt soră cu dorința de moarte a cuiva: fie că ne referim la o moarte sub formă psihică, emoțională, spirituală ș.a.m.d. 


Iar moartea nu este răspunsul cel bun la întrebările noastre, ea nu este soluţia cea bună la o problemă sau la alta: moartea fiind un domeniu complet necunoscut nouă, de fapt și de drept, și care trebuie și va rămâne astfel, adică va rămâne în juristidcția Creatorului. Deci, în momentul în care ucidem fie prin intenţii și(sau) prin cuvinte, sau prin anumite gesturi ori alte acţiuni ce se pot încadra la boli de natură psihică, nu facem decât să ucidem o parte din noi; devenind astfel mult mai ușor de influenţat, de manipulat, de controlat. 


De aceea, susţin principiul vieţii, susţin faptul că, viaţa este răspunsul la dilemele noastre, viaţa este răspunsul la toate conflictele, fie interioare fie la cele pe care le avem cu cei din jur, de exemplu la conflictele politice-externe, la tragediile precum cele din Amazon. Și de noi depinde unde- cum și spre ce anume ne îndreptăm atenția, căci atenția înseamnă timp, înseamnă energie, înseamnă vitalitate, adică înseamnă viaţă.


Este de la sine înţeleasă comcluzia acestui articol, anume că, "ura seamãnã urã, dezbinare şi confuzie, adicã este aducãtoare de iluzie. Pe când dragostea, pe de altã parte, poartă cu ea liniştea, pacea, smerenia, înţelepciunea, prosperitatea şi toat frumuseţea- mai pe scurt, fericirea!" extras din Metamorphosis. Altfel spus, este de la sine înţeles că, cei ce ucid iubirea din ei își călcă în picioare Mântuirea. Cei ce s-au îndepărtat de Bunul și Milostivul Dumnezeu au deviat demult de la drumul lor. Cei ce au ucis Iubirea și-au spulberat Fericirea.