God Loves You

30.07.2019

Reflecții asupra comuniunii


Ce înseamnă a fi în comuniune?! Din punctul meu de vedere, pentru a putea pătrunde tainele acestui aspect al vieții și naturii umane este nevoie să analizăm lucrurile atât din perspectiva relației omului cu Dumnezeu, a relației cu el însuși, cât și relația sa cu cei din jur (familia, școala, locul de muncă, comunitatea, țara, umanitatea).


Astfel, se oferă trei interpretări, după cum urmează:


a) pornind de la relația om-natură-univers-sursă divină rezultă că, a fi în comuniune înseamnă a fi în armonie cu însăși existența și toate formele ei de exprimare și manifestare. Pentru a putea ajunge la acel nivel de înțelegere și trăire este nevoie de o comunicare eficientă, care poate conduce astfel la o cunoaștere obiectivă- clară a realității, de un respect real adresat-purtat creației și Creatorului ei, lucru care va conduce inevitabil la acceptarea și înfrumusețarea poziției noastre în această dimensiune existențială, și este nevoie de iubire pentru că, iubirea va atrage cu și după sine smerenie și recunoștință; adică virtuți care vor genera și mai multă iubire oferită-primită. Deci, a fi în "com-uniune" cu existența înseamnă a alege, a sluji și a oferi Binele-Iubirea.


b) analizând relația omului cu sine însuși rezultă că, a fi în comuniune cu tine însăți înseamnă a avea respectul, dragostea și încrederea față de propria persoană, adusă ca o formă de tribut Dumnezeului-Creator pentru faptul că ne-a creat esența, ființa, spiritul, mintea, inima, corpul fizic și cel energetic; pentru că ne-a creat mâinile, tălpile, picioarele și toate capacitățile și abilitățile noastre de analiză și sinteză, pentru toate capacitățile noastre de creație artistică și orice altă îndeletnicire mai zace în fiecare din noi. De ce este oare important să ne raportăm tot la Dumnezeu în cazul de față, adică când învățăm iubirea față de- pentru sine, totuși? Simplu: pentru a nu cădea în ceea ce unii numesc slava deșartă, care este de fapt o falsă iubire față de sine- adică aceasta nu este iubire, ci este iluzia unei iubiri fiindcă pornește dintr-o minte rătăcită.


c) să analizăm acum comuniunea dintre dumneavoastră și o persoană dragă, o persoană iubită, să spunem soțul-soția: a fi în comuniune cu soțul înseamnă a fi în "com-uniune", adică c1) a exista o compatibilitate la nivel emoțional- intelectual-erotic între cei doi și c2) a fi în comuniune cu soția înseamnă a fi într-o uniune cu aceasta. În momentul în care una dintre cele trei aspecte dispare, comuniunea dispare odată cu acel aspect. De exemplu, mulți spun că sexualitatea este sarea și piperul; starea mea sub și de observare spune că: o relație de cuplu întemeiată și bazată doar pe erotic riscă să se piardă tot prin erotic; mai exact prin lipsa acestuia la un moment dat. Deci, sincronicitatea în procesele de comunicare poate menține acea relație trainică. Bineînțeles că, acesta este doar punctul meu de vedere după cum am menționat anterior.


Așadar, omul experimentează- urcã spirala vieţii prin trei planuri, anume: fizic-intelectual-spiritual, acestea fiind raportate la rândul lor la alte trei elemente, anume: nevoile fizice din planul concret-material, nevoia de a cunoaște și de a evolua, nevoia de divinitate-afectivitate-de a relaționa. Atunci când una dintre aceste structuri se dezice de la forma ei inițială, adică așa cum a fost creată să funcționeze de fapt, atunci nu mai putem vorbi de o comuniune ci de instabilitate. Însă, atunci când suntem în iubire, când revenim la- primim- oferim Iubire suntem în Comuniune. 


Vă invit, drept urmare, să primim și să oferim cât mai multă Iubire; să ne deschidem spre Comuniune!


Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 4:8, 16."Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el."