Creația. Începuturi

01.01.2021

O copleșitoare bucurie a frumosului se manifestă atunci când îți recunoști puterea de cocreator al acestei lumi, de sculptor al propriului tău univers.

Asemenea dar vine negreșit cu o responsabilitate foarte mare, însă toată strânsoarea aceasta a necunoscutului pare a se stinge undeva între răsărit și apus, acolo unde răsar și tresaltă inimile noastre de bucurie când își conștientizează vocația, calea și se lasă ghidate de acestea.

O mare taină e cea de a iubi și de a exprima iubirea prin toate mijloacele și formele posibile. Un dar divin pe care din ce în ce mai mulți oameni îl uită, îl îngroapă, îl renegă, dintr-un fals motiv, acela că nu le-ar servi în vreun soi de schimb material.

Astfel, omul de geniu, sculptorul, artistul, actorul, scriitorul ș.a., toți aceștia se strâng în cochiliile lor, se fac tot mai mici, lăsând plasticitatea, superficialitatea aceasta care ne omoară, să troneze în conștiința colectivă, în inimile triste și împietrite ale cetățenilor.

Însă, într-o bună zi, fiecare dintre aceștia își va (re)aminti de potențialul lăuntric magnific de creatori. Și sculptorul și scriitorul au aprins torțele creației din sufletele lor. Acum în ei e prezentul, iar în față e viitorul!


Cuvânt cheie: creaționism | Categorie: eseu literar