Un Teatru de Război Absolut

20.01.2022

RECAPITULARE 2020-2021


Războiul este un haos. Războiul este un haos bine organizat. Fenomen ce aparține umanității din Antichitate, războiul poate fi considerat ca arta de a impune adversarului voința proprie prin toate mijloacele posibile, angajamentul într-un teatru de operații fiind ultima dintre opțiuni! Un război al conceptelor și teoriilor a existat dintotdeauna. Aceasta înseamnă că înainte de a fi declanșat și efectuat, războiul este modelat!


O reconfigurare modernă, actuală, a acestui străvechi fenomen social se poate face deci doar printr-o definire corectă și exactă a acestei culturi, fie ea mai vizibilă sau subtilă, anume a culturii războiului. Astfel, își face prezența filozofia deoarece, războiul în sine este un mod de a gândi. Doctrina chineză, spre exemplu, susține că lupta armată este ultima dintre soluţii şi nu cea mai bună, ieșirea din orice criză făcându-se nu prin înfruntarea dintre două sau mai multe armate, ci prin negocieri, prin politici și stratageme diplomatice diverse.

Soluția ieșirii dintr-un blocaj strategic o reprezintă confruntarea militară directă într-un teatru de război, scopul politic neputând a fi identificat cu ușurință și precizie, în primă instanță, obiectivul fiind nimicirea adversarului într-un mod cât se poate de clar, dur, brutal, violent. Războaiele obișnuite, de tipul armată contra armată, pot fi categorisite în: a) războaie antice; b) războaie clasice; c) războaie moderne; d) războaie post-moderne.

Cele patru laturi fundamentale ale războiului sunt: a) gândirea deciziei politice privind declanșarea războiului- folosirea războiului ca modalitate de soluționare a unui diferend; b) gândirea războiului ca fenomen social complex cu urmări dramatice- imprevizibile; c) gândirea strategică a războiului; d) gândirea operativă și tactică a războiului și a acțiunilor militare.

Cel de-al Treilea Război Mondial, spre exemplu, a fost un război rece. Acesta s-a încheiat nu cu o pace definitivă, ci cu cel de-al Patrulea Război Mondial, care se duce în noi spații prin utilizarea de tehnologii noi şi prin participarea unor subiecți noi. 

Pe lângă toate acestea se adaugă acele cyberstrategii care includ un sistem coerent de teorii, principii, reguli şi norme cu care operează toată lumea şi care se constituie într-un limbaj ştiinţific comun pentru a opera cu aceleaşi concepte şi cu aceiaşi termeni.

Un exemplu destul de actual ar fi WhatsApp-ul care a dat în judecată o firmă tehnologică israeliană, fiindcă în aprilie-mai 2019 a fost detectat un tip nou de atac cibernetic foarte sofisticat care exploatează o vulnerabilitate în funcţia de apeluri video a aplicaţiei.

Atunci când un telefon vizat sună, atacatorul transmite în mod secret un virus pentru a infecta telefonul cu un program-spion, a explicat Will Cathcart, directorul WhatsApp, pentru cotidianul Washington Post. WhatsApp acuză în plângerea penală că într-un interval de 14 zile, peste 1.400 de dispozitive au fost atacate în 20 de ţări. În plângere se cere o interdicţie permanentă care să blocheze accesul NSO, pe care o acuză că a ajutat spionii guvernamentali să acceseze ilegal informaţiile din sute de telefoane.

Războiul biologic reprezintă folosirea toxinelor sau agenților infecțioși precum bacterii, viruși, fungi etc. ca armă cu intenția de a ucide oameni, animale sau plante. În Antichitate, de pildă, asirienii otrăveau puțurile inamicilor cu o ciupercă care le cauza delir inamicilor. De asemenea, potrivit poemelor lui Homer despre războiul troian legendar, Iliada și Odiseea, mii de sulițe și săgeți au fost stropite cu otravă. În 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de lut umplute cu șerpi veninoși și i-a instruit pe marinarii săi să le arunce pe punțile navelor inamice. Comandantul roman Manius Aquillius a otrăvit fântânile când a asediat orașele inamice în 130 î.Hr. În anul 198, orașul part Hatra (lângă Mosul, Irak) a respins armata romană condusă de Septimius


Societatea umană s-a confruntat și se confruntă, în continuare, cu următoarele tipuri de război: a) războiul biologic, b) războiul chimic, c) războiul nuclear, d) războiul psihologic, e) războiul economic, f) războiul informațional-digital. Foarte pe scurt, războiul biologic reprezintă folosirea toxinelor sau agenților infecțioși precum bacterii, viruși, fungi etc. ca armă, cu intenția de a ucide oameni, animale, sau plante. Exemple: a) otrăvirea fântânilor, folosirea vaselor de lut pline cu scorpioni, în Antichitate; b) catapultarea animalelor descompuse, a cadavrelor, a bălegarului, în Evul Mediu; c) variola din 1763-1766; d) epidemia de ciumă bubonică, Marsillia, 1720; d) pandemia de holera, Asia, 1820; e) gripa spaniolă, 1920; f) Coronavirus, China, 2020.

La categoria arme chimice facem cunoștință cu:

a) VX- Acest gaz face parte din categoria agenților organosfori și este clasificat drept un agent care afectează sistemul nervos, prin blocarea transmiterii impulsurilor nervoase.

b) Gazul Sarin. Sarinul este un gaz sarin volatil și toxic. O singură picătură este necesară pentru a ucide instant un adult.

c) Gazul Muştar. Acesta este cunoscut și sub numele de gaz muștar din sulf. Are miros de putregai și usturoi și acționează asupra ochilor, tractuli respirator, și a pielii, ca element iritant, după care ca otravă pentru celule organismului uman.

d) Clorul. Acesta a fost folosit pe scară largă de oamenii regimului Assad în timpul conflictului sirian, pentru rolul său iritant asupra căilor respiratorii.

Extinderea teatrelor de operații și într-un spațiu virtual reprezintă un proces complicat, dar care se realizează cu brio. El reprezintă un tip de confruntare, cu noi caracteristici precum: continuitatea, flexibilitatea, omniprezența, surprinderea și globalitatea. Agresorii principali sunt considerați a fi companiile transnaționale, băncile internaționale, organizațiile de securitate precum NATO, ONU, OSCE. Scopul acestui război este realizarea unei noi ordini mondiale, iar mijloacele sunt, înainte de toate, tehnologiile cele mai moderne, informația și rețeaua. (Extras din Manual de Istorie de Drd. Gheorghe Văduva)

Războiul psihologic reprezintă metodele folosite și acțiunile întreprinse spre influențarea comportamentului și atitudinii combative a forțelor armate adverse și opiniei publice străine. Scopul este de a induce confuzii sau pentru a consolida atitudini și comportamente favorabile. Combinat cu războiul biologic și cu cel economic (scăderea bursei, închiderea instituțiilor publice, colaps economic, înfometarea populației, resetarea economică), acestea reprezintă un război total, un genocid, sau o resetare cum o mai numesc dirijorii. 

El induce o stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și e întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Un exemplu de război psihologic pe care îl putem întâlni și în zilele noastre este violul folosit ca armă de război în Romania, India, Africa, sau chiar avortul. Avem peste 22-24 de milioane de avorturi înregistrate în Romania, de la așa-numita Revoluție până în 2008. 


Astfel, "războiul psihologic devine forma inteligentă, superioară și ultimă de război, la fel de periculoasă ca și războiul nuclear sau clasic. Dincolo de un război psihologic generalizat nu mai e nimic omenesc, nu mai există viață omenească normală".  Război și Cunoaștere,  dr. prof. Gheorghe Văduva.